Tu ce cari în spate?!

Tu ce cari în spate?!

Începutul de an și nu numai este un bun moment pentru a face un inventar al vieții noastre. Să ne evaluăm viața pe cât mai multe din palierele ei: sănătate, relații (cu noi înșine, cu partenerul de viață, cu copiii, cu părinții, cu prietenii etc.), serviciu.

Acesta, ca și oricare altul, este un moment potrivit pentru a decide ce păstrăm, ce eliberăm, ce lăsăm în urmă și ce schimbăm.

Cu cât analiza va fi mai realistă, mai adevărată, cu cât ne permitem să fim mai sinceri cu noi înșine, mai autentici cu atât rezultatele vor fi mai mari, uneori chiar spectaculoase.

Fiecare dintre noi are cufărul său cu amintiri, experiențe, trăiri. Așa se întâmplă că uneori cărăm cu noi și lucruri care nu ne mai sunt de folos, ba chiar ne blochează înaintarea.

Judecăți, prejudecăți, ne-iertări și poate cel mai grav lipsa stimei și iubirii de sine. Setări mentale care ne fac să credem că nu merităm, că trebuie să demonstrăm ceva cuiva pentru a fi iubiți și apreciați. Credințe care ne fac să ne simțim datori să le facem pe plac unor persoane din viața noastră, doar pentru a nu fi considerați egoiști sau răi.

Cu cât mai multe astfel de limitări cu atât mai multă frustrare, nemulțumire, uneori chiar boală. Suntem buni cu ceilalți, din obligație, și nu ne mai ascultăm adevăratele nevoi.

De aceea este bine ca măcar din când în când, cu cât mai des cu atât mai bine, să facem curățenie în viața noastră, în sufletul nostru. Este un paradox să fim mereu preocupați de curățenia exterioară și să uităm aproape cu desăvârșire de cea interioară.

Ne spălăm corpul fizic, facem curățenie în casă, în dulapuri, dar în interiorul nostru adunăm, adunăm și de cele mai multe ori nu emoții pozitive.

Am să povestesc acum o experiență avută recent într-o ședință de consiliere.

Clientul cu care lucram avea o problemă căreia nu-i dădea de cap. l-am rugat să facă un exercițiu de imaginație, să vizualizeze cum se ridică deasupra problemei, pentru a o putea vedea de mai departe și mai ales pentru a cuprinde întregul ansamblu, pentru a identifica soluții pe care nu le-a văzut până acum pentru că atunci când ești la baza muntelui nu poți să-i vezi vârful.

– Nu pot pur și simplu să mă ridic, dar pot să-mi imaginez că urc un munte și vad lucrurile din vârful lui.
– Dacă crezi că așa este mai bine pentru tine, fă așa. Te rog să-mi spui, dacă vrei, de ce crezi că este mai bine să urci muntele decât să zbori.
– Pentru că orice lucru necesită efort. (Identificăm aici o credință limitativă – pentru a reuși este nevoie de EFORT).
– Bine, imaginează-ți că începi să urci. Cum ți se pare?
– Destul de greu!
– De ce?
– Pai, am multe bagaje.
– Ce poți să-mi spui despre aceste bagaje?
– Am 2 rucsacuri, unul în față, unul în spate și o geantă în mână.
– Și în cealaltă mână?
– Păi cu cealaltă mână încerc să mă ajut la urcare.
– Am înțeles! În geantă ce ai?
– Mâncare.
– Ai nevoie de această geantă?
– Da, am nevoie de mâncare, am nevoie de energie pentru a urca.
– Cât timp ți-ai propus să fii plecat?
– Nu știu, până când reușesc să găsesc soluția.
– Aha.
– Crezi că ai putea să găsești o soluție ca să scapi de geantă? Poate că neavând-o ți-ar fi mai ușor să urci.
– Aș putea că încerc să înghesui câteva alimente în rucsacuri, iar restul să pun undeva și să marchez locul și aș găsi-o la coborâre.
– Poți să faci acum acest lucru?
– Da!
– Te rog să-l faci.
– Gata, am reușit!
– Cum este acum?
– Mult mai bine. Urc mai ușor dacă pot să-mi folosesc ambele mâini, pot să mă apuc de crengi, de pietre, de smocuri de iarbă.
– Mă bucur pentru tine! În rucsacuri ce ai?
– În cel din spate sunt amintirile mele, experiențele prin care am trecut și oamenii importanți pentru mine. În cel din față sunt proiectele de viitor, dorințele, visurile mele.
– Ai nevoile de toate astea?
– Pai cine sunt eu fără amintiri și ce fac fără visuri?
– Ai putea găsi o formă în care să rămâi cu amintirile și fără rucsac?
– Nu cred!
– Vrei să încerci?
– Și cum să fac?
– Nu știu, găsește tu o soluție.
– Aș putea să le fac mai mici și rucsacul ar fi mai ușor.
– Cât de mici poți să le faci?
– Mici de tot.
– Bine, te rog să faci acest lucru.
– Wow, rucsacul este aproape gol!
– Pentru ceea ce a mai rămas în rucsac ai nevoie de acesta?
– Nu, le-aș putea lua în buzunar.
– Poți să faci acum acest lucru?
– Da, gata! E mult mai bine.
– Cu rucsacul din față cum rămâne?
– Mă descurc cu el!
– Ai putea să faci la fel ca și cu cel pe car el-ai avut în spate?
– Nu, nu pot să renunț la viitor!
– Nu am spus că renunți la viitor, la visuri și dorințe, doar să vezi dacă poți să găsești o soluție care să te scape de rucsac.
– Mda . . .  am să fac la fel ca și cu amintirile și le pun în buzunar.
– Maria, este extraordinar! Simt că plutesc! Acum urc atât de ușor.

La fel ca și Marius, fiecare din noi cară tot felul de lucruri inutile cu el. Atunci când învățăm că nu le diminuăm cu nimic valoare diminuând-le volumul, reușim să facem loc și mai ales să nu ne mai cocoșăm sub greutatea lor. Esențele puternice se țin în flacoane mici, nu?

Asta pentru ceea ce vrem să păstrăm, dar sunt multe de care ne-am putea lipsi foarte bine, dacă am ști cum să le eliberăm, cum să renunțăm la ele.

Vorbesc aici de renunțarea care vine din convingerea că nu ne mai sunt necesare, că nu mai are rost să ținem ceva inutil, că păstrarea lor ne încurcă. Da, ne-au folosit la un moment dat și pentru acest lucru ne putem exprima recunoștința, dar este timpul să mergem mai departe. Ne așteaptă moi experiențe, pe care le blocăm doar pentru că nu am reușit să le lăsăm în urmă pe cele prin care am trecut. E același principiu ca și cel în care periodic arunci din dulap hainele pe care nu le porți și astfel faci mai mult spațiu.

Aici intră experiențe în care suntem blocați de multă vreme. Poate este timpul să treci de la nedreptățit la responsabil, să-ți asumi viața, experiența, să înveți ce ai de învățat și astfel de la victimă să ajungi învingător.

Poate că sunt oameni care te țin pe loc, care-ți subminează sau chiar spulberă visurile, care sădesc în tine neîncrederea. Poate sunt oameni pe care îi cari în spate, oameni de a căror soartă te simți responsabil. Cum ar fi să-i lași să umble pe propriile lor picioare?

Poate este un loc de muncă. Nu-ți place, dar ți-e frică să încerci altceva. Cum ar fi dacă ai avea curajul să schimbi?

Tu ce păstrezi și la ce renunți?
Ți-ai făcut lista?

semnatura-Blaga-Maria

_____________________________
Publicat la 09.01.2017 pe lumeaprivitaaltfel.ro

Administrator
Comentarii
  • 22 februarie 2020 la 19:08

    Super!
    Este o tehnica NLP, am recunoscut-o imediat.
    Excelent reminder.
    Mulțumesc.

    • 22 februarie 2020 la 19:55

      Se poate să fie o tehnică din NLP. Nu știu, n-am studiat NLP. Exercițiul pe care l-am făcut eu este intuitiv, așa am simțit. așa am făcut. Mulțumesc pentru comentariu și vă invit să citiți și alte materiale de pe site. 🙂

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.