Prima parte a călătoriei noastre se concentrează pe individual și personal. Trebuie să ne cerem dreptul de a fi noi înșine. Trebuie să facem propriile alegeri și să ne asumăm responsabilitatea pentru ele. Atunci când truda pentru împuternicire personală s-a terminat, devenim un potențial egal al unei alte ființe umane. Suntem gata să trecem prin viață alături de un prieten, tovarăș, iubit sau amic.
În acest moment al călătoriei nu trebuie să ne facem griji că ne vom ceda puterea altuia. Știm că nu putem și că nu vom face asta. Acum ne mulțumim să venim cu propriul dar și să întâmpinăm cu bucurie darul pe care celălalt îl aduce în relație.
Doar două persoane foarte puternice, care sunt convinse de calitatea lor, pot crea o uniune. Dacă vreuna dintre ele se simtă nesigură sau nevrednică, nu va putea să fie pe deplin prezentă și responsabilă, iar capacitatea partenerilor de a crea un parteneriat egal va fi compromisă.
Pentru că parteneriatul sacru să evolueze, ambele persoane trebuie să-și dorească cu adevărat egalitate și să se dedice creării acestuia. Devotamentul este darul pe care fiecare îl duce în relație. Nu poate fi pretins, negociat sau dat la schimb. Fie se oferă liber și necondiționat, fie nu se mai oferă deloc.
______________________________________________
Paul Ferrini – Când iubirea vine ca un dar (fragment). Editura For You, București – 2017
