Copiii mici funcționează în principal la nivelul emisferei drepte, care este emoțională și intuitivă, întrucât nu au apucat încă să își dezvolte procesul conștient de gândire și de analiză. Pe măsură ce devin mai mobili și se aventurează din ce în ce mai mult în lumea exterioară, ei o explorează și învață din experiențele lor. Mai devreme sau mai târziu, ei se lovesc sau li se spune în permanență: „Nu face cutare lucru! Nu face cutare lucru!”, fiind de multe ori pedepsiți pentru greșelile lor. Copiii învață astfel că trebuie să facă alegeri la tot pasul (literalmente). Ei învață de asemenea că dacă fac alegeri greșite, se lovesc sau sunt pedepsiți pentru ele. De aceea, ei încep să raționeze în mintea lor fragilă, stabilind ce trebuie și ce nu trebuie să facă pentru a evita neplăcerea sau durerea. Odată cu aceste noi
concluzii, ei încep să se schimbe, punând un accent din ce în ce mai mare pe emisfera stângă, locul în care se petrece gândirea
logică și procesul de analiză.

Când ajung la școală, ei sunt bombardați cu activități specifice emisferei cerebrale stângi. Ei învăță astfel să aplice și să respecte tot felul de reguli, să citească, să scrie, să calculeze etc. Cu siguranță, toate aceste lucruri sunt absolut necesare în viaţă, dar este trist că în acest fel, copiii își pierd treptat spontaneitatea, entuziasmul și dorința de a explora ținuturi necunoscute.

În final, ei nu mai reacționează primordial în fața sentimentelor lor, ci în fața gândurilor lor. Principalul mecanism care îi determină să facă această tranziție are la bază concluzia copiilor că ori de câte ori se iau după sentimentele lor, ei dau de necaz. De aceea, ei încep să își reprime sentimentele și, mai devreme sau mai târziu, ajung să prefere să reacționeze doar după ce se gândesc și după ce analizează cu atenție situația în care se află, fără să mai țină cont de ceea ce simt. Ei ajung să își bazeze astfel toate acțiunile pe gândurile lor. Nu trebuie să uiți însă că gândurile sunt declanșate tot de sentimente, dar la un nivel subconștient, necontrolat de mintea conștientă.

Noi ne putem schimba gândurile, și implicit sentimentele și acțiunile, dar dacă gândurile noastre sunt provocate de sentimente profunde, rămase nerezolvate și care ne guvernează existența, ele vor continua să reapară constant în mintea noastră, până când ne vom rezolva aceste sentimente ascunse.

Un gând rămâne un simplu gând până când se unește cu un sentiment, generând acel răspuns sau acea senzație lăuntrică pe care o numim emoție. Fiecare emoție are propria sa personalitate. Ea reprezintă o entitate. De cele mai multe ori, emoțiile pe care le experimentăm sunt reacții în fața unei iluzii generate de sistemul nostru de convingeri. Aceste emoții ne pot face să simțim o stare de confort sau de disconfort interior. Dacă ne provoacă o stare de disconfort lăuntric, copilul nostru interior – acel aspect al psihicului nostru care percepe de regulă incorect lucrurile – se trezește, iar noi trecem instantaneu într-o stare defensivă, în care nu mai suntem interesați decât de supraviețuirea noastră. Emoția pe care o simțim poate fi nouă, dar poate valida o convingere deja adoptată. La fel de bine, ea
poate fi veche, trezind în noi sentimente de mult uitate, care nu au dispărut însă niciodată, ci au rămas în stare de latenţă, dormitând în vreun cotlon al subconștientului nostru, până când sunt regenerate și prind din nou viaţă. Fiecare celulă a corpului nostru cunoaște aceste emoții. Alternativ, noi putem simți un sentiment vechi pe care l-am respins cândva, nedorind să îl acceptăm în ființa noastră. Drept urmare, l-am suprimat și l-am reprimat, pretinzând că nu există și sperând că în acest fel va dispărea de la sine. Așa cum spuneam, aceste sentimente și aceste emoții sunt înregistrate în subconștientul nostru i în inteligența (ADN-ul) tuturor celulelor noastre, de unde alimentează sistemul nostru de convingeri, care pune în mișcare sistemul nostru electric, și implicit corpul nostru… în direcția bună sau într-o direcție greșită.

________________________
Karol K. Truman – Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată ... (Fragment). editura Adevăr Divin, Brașov 2007