Unele dintre lucrurile pe care le credem sunt pozitive şi hrănitoare pentru spiritul nostru. Aceste gânduri ne vor servi în bine pentru toată viaţa, cum ar fi: ‘Uită-te în ambele direcţii înainte de a traversa strada’. Altele sunt foarte folositoare la început, dar pe parcurs ce creştem, ele devin nepotrivite. ‘Să nu ai încredere în persoanele străine’poate fi un sfat foarte bun pentru un copil, dar nu pentru un adult, să continue să creadă acest crez, va însemna să devină singuratic și izolat.

De ce ne întrebăm atât de rar: „Chiar este adevărat ?” De exemplu, de ce cred eu lucruri ca : „Este greu pentru mine să învăţ”, „Este adevărat ceea ce cred eu acum?”, „De unde a venit acest crez?”, „Continui să cred acest lucru acum pentru că un învățător mi l-a spus în clasa întâi?”, „Ar fi mai bine dacă renunț la acest crez?”.

Crezuri ca „băieții nu plâng” și „fetele nu se cațără în copaci”, crează bărbați care își ascund sentimentele și femei care se tem de activități fizice.

Dacă noi am fi fost educați în copilărie că lumea este un loc înfricoșător, atunci con accepta ca adevărat orice lucru care se potrivește cu acest crez. La fel este valabil pentru : „să nu ai încredere în persoanele străine”, „nu ieși afară pe întuneric” sau „oamenii încearcă să te însele”.

Pe de altă parte, dacă am fi fost educați că lumea este un loc plăcut și lipsit de pericole, atunci am avea cu totul alte crezuri. Am accepta cu ușurința că peste tot este dragoste şi oamenii sunt prietenoşi şi eu am întotdeuna tot ceea ce am nevoie.

Dacă ai fost învăţat în copilărie că ‘este numai vina mea’ atunci te vei simţi vinovat tot timpul, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău. Crezul tău te va transforma într-o persoană care spune tot timpul ‘vă rog să mă scuzaţi’.

Dacă ai învățat în copilărie „eu nu contez” atunci acest crez te va ţine ultimul din coadă, oriunde ai fi. Asemenea experienţei mele din copilărie de a nu primi niciodată prăjitură. Uneori, te vei simţi invizibil când ceilalţi nu te observă.

S-a întâmplat cumva ca circumstanţele copilăriei tale să te înveţe că „nimeni nu mă iubeşte?” Atunci vei fi cu siguranţă forte singur. Chiar când vei reuși să-ți faci un partener, o să fie de scurtă durată.

S-a întâmplat cumva ca familia ta să te înveţe că „nu este de ajuns?” Atunci sunt sigură că simţi adesea că dulapul din bucătărie este gol sau de abia te descurci sau eşti tot timpul în datorii.

Am avut un client care a crescut într-o casă că totul este rău şi nu poate să devină decât şi mai rău. Plăcerea lui cea mai mare era să joace tenis, dar s-a rănit la genunchi. A văzut toţi doctorii pe care putea să-i vadă şi cu toate acestea era din ce în ce mai rău. In final, nu a mai putut să joaca deloc.

Un alt client a fost crescut într-o casă de preot şi a fost educat în sprijinul că trebuie să ai grijă de toți, înainte de a avea grijă de tine. Familia preotului era întotdeauna la coadă. Astăzi el este foarte bun în a-şi ajuta clienţii să obţină un contract avantajos, dar el are în permanenţă datorii şi foarte puţini bani. Crezul său îl ţine mereu ultimul din coadă.

____________
Louise L. Hay – Poți să-ți vindeci viața (fragment)