Înțelegerea naturii Femeii Sălbatice nu e o religie. E o practica. E o psihologie în cel mai adevarat sens al cuvântului: psyche – suflet și logos – știință, cunoaștere a sufletului. Fără ea, femeile nu au urechi care să audă glasul sufletului sau să perceapă cadența propriilor ritmuri interioare. Fără ea, o mână nevăzută le acoperă ochii lăuntrici și, mare parte din timp, și-l petrec într-o plictiseală aproape paralizantă sau printre himere. Fără ea, își pierd sprijinul puternic al sufletului lor. Fără ea, femeile uită pentru ce se află aici; se agață de lucruri mici atunci când ar fi mai bine să se elibereze. Fără ea, iau prea mult sau prea putin … sau nimic. Fără ea, femeile rămân într-o tăcere glacială când pur și simplu ard. Ea este vitală pentru sufletul feminin – este inima lor – așa cum cealaltă inima – cordul – este vitală pentru corpul fizic.
Când pierdem contactul cu psihicul instinctual, trăim doar pe jumătate, iar imaginile și puterile naturale ale femininului nu se pot dezvolta deplin. Desprinsă de sursa ei fundamentală, femeia devine sterilă, își pierde instinctele și ritmurile sale naturale de viață, care se subordonează culturii, intelectului sau eului propriu sau al altora.
Femeia sălbatică este sănătatea tuturor femeilor. Fără ea, psihologia feminină nu are sens. Aceasta femeie sălbatică este femeia prototipală… și oricare ar fi cultura, epoca sau contextul politic, ea nu se schimbă. Se schimbă ritmurile sale, reprezentările sale simbolice, dar, în esență, ea rămâne aceeași. Ea este ceea ce este. Și este un tot.
Se propagă printre femei. Dacă sunt reprimate, luptă să se ridice. Dacă femeile sunt libere, și ea este liberă. Din fericire, chiar dacă este adeseori alungată, mereu revine. Oricât ar fi de interzisă, strivită, negată, înjosită, torturată, considerată periculoasă, nesănătoasă, nebună, etc., își croiește drum și prinde iarăși a străluci în femei, astfel că până și cea mai cuminte, până și cea mai rezervată dintre ele, îi păstrează un loc tainic Femeii Sălbatice. Chiar și cea mai oprimată femeie are o viață secretă. Gândurile sale, sentimentele sale sunt luxuriante și sălbatice, așadar naturale. Chiar și cea mai înrobită femeie rezervă un colțișor sinelui său sălbatic, căci, intuitiv, știe că într-o zi va exista o ieșire, o deschidere, o ocazie de care va profita pentru a fugi.
_____________________________
Clarissa Pinkola Estés – Femei care aleargă cu lupii (fragment).




