Fiecare cuplu este unic. Partenerii au o modalitate specifică de a-și demonstra încrederea în cadrul relației. Diferențele își au rădăcinile în experiența anterioară, personalitatea, cultura celor implicați, precum și în modul de formare a cuplului.

Relația de tip „ mană de fier “
Această relație este caracterizată prin teama faţă de o pierdere și prin anxietatea legată de loialitatea partenerului. Dacă unul dintre parteneri (sau, uneori, amândoi) își pierde credința că poate avea încredere în celălalt, va decide în mod subconștient că trebuie să dețină controlul emoțional cu o „mână de fier“ asupra partenerului. Astfel, poate insistă să să-și însoțească partenerul oriunde ar merge în afara locuinței sau își ia măsuri de siguranță că acesta este acolo unde a spus că va pleca. De asemenea, își poate sunai partenerul acasă la un prieten, pentru a verifica dacă într-adevăr se află acolo. În loc de o relație între adulți, acest tip de relație pare mai degrabă una între părinte’ și copil. Probabil că persoanele care fac altfel de verificării se simt disperate. Probabil că ele nu doresc să-și verifice-partenerul, dar se simt obligate să acționeze astfel înainte de a începe rezolvarea treburilor cotidiene. Nu este ceva neobișnuit pentru cei care doresc să mențină un control [strâns asupra partenerului să-și justifice acțiunile spunându-și în sinea lor că sunt obligați să acționeze astfel pentru a-l menține pe calea cea dreaptă. în cazuri extreme, își pot ține partenerul încuiat în casă, blocându-i căile de acces sau;amenințându-l cu pedepse dacă nu se supune. Pentru cei care au un astfel de partener, situația este intolerabilă. Ei devin incapabili să trăiască o viaţă normală sau, pur și simplu ajung să creadă ca nu sunt în stare să se comporte onorabil atunci când partenerul este plecat de lângă ei. Un astfel de comportament poate, de asemenea, să distrugă experiența de fiecare zi a partenerilor unui cuplu, în momentele în care sunt împreună. Unele femei implicatei în relății de tip „mână de fiert” se vor supăra atunci când partenerul lor se va uita după o altă femeie de pe stradă sau îl va urmări cu plăcere o emisiune de televiziune în care apare o femeie atractivă. Nu este ceva neobișnuit ca cei percepuți drept persoane în care nu te poți încrede să decidă că, dacă tot sunt condamnați pe nedrept, atunci măcar ar putea să facă ceva — cu alte cuvinte… dacă-i bal, să fie bal! În acest mod, partenerul care își dispută controlul va afla că a cauzat chiar el lucrul de care îi era cel mai teamă. Acest tip de relație poate fi asemănat mai degrabă cu un pumn de nisip. Ținând nisipul strâns, îți scapă printre degete, dar făcând mâna căuș și lăsându-l lejer, îți va rămâne în palmă.

Relația de tip „struț”
Se știe că struții, la primul semn de dificultate, își vâră capul în nisip. Relația de tip „struț” se aseamănă cu comportamentul acestor păsări. De obicei, cuplul știe că sunt anumite;probleme delicate în relația de încredere reciprocă, dar le ignoră, sperând că vor dispărea. Din păcate, acest gen de abordare va duce în cele mai multe cazuri la escaladarea dificultăților până la nivelul la care, pur și simplu, nu mai pot fi ignorate, generând astfel daune foarte mari. Situația apare, de obicei, în relațiile privite cu suspiciune de cei din jur. De exemplu, cuplurile de adolescenți care se hotărăsc să se căsătorească în ciuda rezistenței familiei și prietenilor pot alege să nu țină cont de problemele practice și financiare asociate de obicei cu căsătoria la o vârstă fragedă. Această; atitudine derivă din dorința de a demonstra că au dreptate, în timp ce toți ceilalți greșesc. De asemenea, anumite persoane, chiar daci pot identifica probleme la un potențial partener, decid că e mai bine să considere că nu au văzut nimic neobișnuit, deoarece nu pot să admită că au greșit sau își imaginează că relația va împlini un vis al lor secret, în loc să accepte realitatea alegerii pe care au.făcut-o.

Relația de tip „balanța încrederii”
Pentru cei mai mulți oameni, capacitatea de a avea încredere în partenerul lor este variabilă pe durata unei relații. De exemplu, puteți debuta prin a avea încredere totală în el, pentru ca apoi să descoperiți că, dacă îi dați pe mână o carte de credit, va goli contul în câteva ore! Aceasta este o evoluție normală a majorității relațiilor și reflectă, pur și simplu, punctele forte și slăbiciunile fiecăruia dintre parteneri. Multe cupluri ajung să conviețuiască împreună, din dorința de a consolida acea parte din ei care este mai puțin puternica, alegând un partener care are dezvoltate tocmai acele calități. De exemplu, unul dintre motivele pentru care Nigella l-a ales pe Felix este acela că Felix era un tip de încredere, care nu avea probleme în a dezvolta relațiile sociale. Nigella era timida și, deși era capabilă să lege prietenii după ce reușea să treacă de faza primei întâlniri, ea a apreciat capacitatea lui Felix de a sparge gheața și de a o prezenta oamenilor cu care altfel ea nu ar fi avut curajul să vorbească. Dar sunt și cupluri care duc în mod constant o bătălie legată de cine are încredere mai multă în celălalt, uneori intrând în competiție pentru supremația acestui sentiment. Această situație poate fi asemănată cu o balanță în care fiecare partener măsoară în mod constant atât propria capacitate de a avea încredere, cât și pe cea a partenerului.
_____________________________
Julia Cole & RELATE – Față în față cu infidelitatea. Continuam sau divorțăm (fragmente), editura Curtea Veche