Un om echilibrat e un om fericit. Nu numai ca nu cunoaște suferințele sau grijile, dar știe și cum să le trateze atunci când apar.
O persoană echilibrată privește lucrurile la adevărata lor valoare. Ea nu-și minimalizează și nici nu-și exagerează inutil emoțiile. Relațiile cu ceilalți sunt calme, ea strălucește, dând și primind simpatie și prietenie. Evident, nu e perfectă, pentru că totuși nu-i decât un om ca și ceilalți, cu calități și defecte, dar nu posedă trăsături de caracter ce o pot face antipatică în ochii apropiaților.
Un individ echilibrat e întotdeauna dispus să-i ajute pe ceilalți, indiferent dacă acest lucru i se cere sau nu (dar fără să insiste, pentru ca nu e indiscret). El are nervii tari și poate face față unei jigniri fără să-și piardă sângele rece și fără sa dramatizeze. Știe că nu merita să dea importanță atacurilor, pentru că de multe ori izvorăsc dintr-o neînțelegere, din invidie sau dintr-o proastă educație.
Din punct de vedere psihanalitic, omul echilibrat aparține celui de-al patrulea grup de personalități, adică tipului numit „sănătos”; la astfel de persoane, echilibrul dintre Eu, Supra-eu și Sine funcționează perfect. Ele nu se lasă influențate în mod greșit de tirania conștiinței
morale, dar nici nu accepta ca pulsiunile din inconștient să le împingă pe căi greșite; cu alte cuvinte, sunt indivizi care știu să se controleze și să tragă foloase din asta. Acesta e portretul omului echilibrat, căruia am dori cu toții să ne asemănam.
Dar cum putem să fim așa atunci când cădem pradă angoasei, anxietății, tuturor simptomelor care indica o nevroza galopanta?
În primul rând, trebuie să nu neglijăm nevroza; am spus deja cum trebuie procedat într-un asemenea caz: făcându-ne o analiză minuțioasă, amintindu-ne de trecut, studiindu-ne visele și comparându-Ie după sistemul asociațiilor libere și, în sfârșit, identificând cauza care se află la originea tulburării psihice de care suferim. O dată detectată respectiva cauza, e relativ ușor să-i anihilam agresivitatea.
Adus în conștiința, faptul traumatizant își pierde importanța (și trebuie să insistam că vorbim aici despre nevroze care nu sunt datorate unor cauze grave, deoarece în asemenea cazuri intervenția psihanalistului e indispensabilă).
Doar din acest moment putem începe să luptam ca să nu cădem din nou în aceleași greșeli.
În orice caz, sfaturile următoare pot fi folositoare oricui:
- Fit,i mai atent cu ceilalți. Nu vă temeți dacă sunt mai puternici. Nu-i disprețuiți dacă se afla într-o poziție inferioară. Nu-i criticați dacă va sunt egali. Suntem cu toții ființe umane; doar apartenența la un sex sau la altul ne deosebește, dar asta nu implică în nici un caz o discriminare socială sau profesională. De aceea, începând de mâine, sau mai bine chiar din acest moment, trebuie să ne străduim să dăm dovadă de mai multă considerație față de ceilalți, indiferent dacă e vorba de femeia de serviciu, de sora mai mica, de vânzătoarea de la magazin sau de avocatul nostru, pentru că toți sunt egali, toți sunt neajutorați în fața greutăților pe care le ridica viața în lumea modernă, toți sunt la fel de expuși grijilor și suferințelor.
- Fiți mai amabil cu toată lumea, chiar dacă nu vi se răspunde cu aceeași moneda. De ce să-i judecăm pe ceilalți? Asta nu ne privește. Datoria noastră e să ne purtăm cu ceilalți așa cum vrem să se poarte și ei cu noi.
- Un foarte bun exercițiu este să încercăm să descoperim printre necunoscuți (în metrou, pe strada, în autobuz) fețele cele mai simpatice. Ele vor constitui galeria noastră de fețe prietenoase și asta ne va obișnui să-i observăm mai bine pe ceilalți, să avem o toleranță mai mare față de ei.
- Dați dovadă de mai mult tact. Mulți oameni se laudă că sunt sinceri, dar se înșală dacă, în numele sincerității, se apucă să le trântească lucruri neplăcute celorlalți. Respectați sensibilitatea fiecăruia.
- Fiți mai ambițios, căci astfel viața vă va fi mai puțin monotonă, cenușie și tristă. Ambiția nu trebuie să fie neapărat legată de munca pe care o faceți. Anumite persoane desfășoară o activitate modestă și liniștită, dar au ambiții mari în domeniul afectiv, cultural sau chiar politic. Astfel de oameni au un „ideal”, cum se spunea altădată.
- Îngrijiți-vă de aspectul fizic. Rareori un individ șleampăt și nepieptănat are inima ușoară. Și nu zâmbiți dacă vi se spune că o baie bună – în afara de psihanaliză – are un efect reconfortant și înviorator asupra spiritului.
- Atunci când vorbiți cu cineva, fiți deschis și acceptați-i punctul de vedere. Un om care-și expune ideile cu prea mult patos, căruia îi place să se asculte vorbind, reușește să transforme rapid o conversație prietenească într-un dialog al surzilor. Ascultați-l pe
partenerul de discuție. E posibil să trebuiască să recunoașteți că are dreptate sau ca opiniile voastre se aseamănă foarte mult. - Fiți conștient de meritele pe care le aveți, dar nu deveniți prea pretențios din acest motiv. E reconfortant, de exemplu, să știm că suntem toleranți, simpatici și generoși. Asta ne poate ajuta să ne îmbunătățim calitățile și ne face plăcere, iar un astfel de sentiment ne încurajează să luptăm împotriva defectelor noastre.
- Nu abandonați niciodată ceea ce ați început. Nu trebuie să ne declarăm vreodată învinși; devenim „ratați” abia atunci când proclamăm asta, nu înainte.
- Evitați să deveniți fanatic. E logic să avem idealuri; ele sunt ceva nobil și care, de altfel, îi fac pe oameni mai siguri pe ei. Dar când pasiunea se transformă în fanatism, la orizont începe să se profileze spectrul distrugerii.
- Nu vă ponegriți singur, nu pronunțați fraze ca: „Sunt timid, de-asta nu mi-am croit drum în viață” sau „E de înțeles că celorlalți le par antipatic”. Dacă noi înșine vorbim astfel despre noi, ce să mai așteptăm de la alții?
- Nu vă lăsați influențat de temerile celorlalți. Ca și curajul, teama e o stare de excitație. Nu acceptați ca gândurile negre sau pesimismul altora, nici măcar al celor apropiați, să vă distrugă viața.
- Nu va neglijați viața sexuală. Nu vă arătați apatic sau fără inițiativă față de partenerul(a) de viață, dar nu fiți nici prea constrângător fata de el(ea). Pentru a face dragoste e nevoie de doi, iar un asemenea act nu trebuie să fie niciodată privit ca o datorie. Nu va folosiți partenerul(a) ca pe un obiect. Un comportament sexual greșit poate duce la apariția unor simptome nevrotice sau a unei stări de insatisfacție perpetuă.
- În măsura în care vă este posibil, încercați să vă stăpâniți antipatiile. De multe ori, se poate ca o persoană să nu ne placă doar pentru ca o trăsătură fizică sau felul ei de a fi trezește în inconștientul nostru aversiune a față de alte persoane pe care le-am cunoscut în copilărie și de care nu ne mai amintim la nivel conștient.
- Nu vă lăsați influențat de ritmul trepidant al vieții moderne. Deoarece, cu sau fără voia noastră, suntem obligați să suportăm anumite orare de lucru, e cazul să ne asiguram măcar că timpul liber ne e destinat în exclusivitate destinderii. De aceea, nu trebuie să vă simțiți obligat să vă petreceți toate serile în fata televizorului, indiferent de programul ales. Organizați-vă, planificați încă din timpul zilei ce veți face seara: puteți să începeți ori să terminați o carte, sa ieșiți cu prietenii, să mergeți la un film, să ascultați puțina muzică. Puteți, de asemenea, să petreceți o seară romantică împreună cu partenerul(a) de viață, pregătind-o cu grija, ca și cum ar fi vorba de o întâlnire amoroasă.
____________________________________
Andree Roberti – Cum să te psihanalizezi singur (fragment). Editura Trei, 2007.
