Practicaţi integritatea, fiind credincios cuvântului pe care îl rosteşti şi recunoscând puterea lui de a crea realitatea. La urma urmei, în Biblie se spune că: „la început era Cuvântul… şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1. Noul Testament, n. tr). Adică, totul a fost creat din Cuvânt. în acelaşi fel, calitatea creaţiei voastre este determinată de cât de credincioşi îi sunteţi propriului cuvânt. Ceea ce spuneţi este mai important decât orice document legal, deoarece pune în mişcare un anumit destin – îi dă universului instrucţiuni ferme despre tipul de realitate pe care vreţi să îl creaţi.

Pentru Laika, nu există nimic mai important decât să îţi respecţi cuvântul – aşa că ei sunt foarte atenţi la ce îşi spun lor înşişi şi celorlalţi. Ei cred că a rosti o singură silabă negativă faţă de cineva, înseamnă să arunci un blestem – iar a spune ceva pozitiv este echivalent cu o binecuvântare. Dacă i-aţi spune cuiva: „Ce-i cu tine? Nu arăţi foarte bine astăzi”, până la sfârşitul zilei, persoana respectivă s-ar putea îmbolnăvi. Tot aşa, dacă aţi spune: „Arăţi extraordinar!”, chiar dacă persoana nu se simte aşa, în câteva ore sau minute, ea ar străluci.

Dar dacă persoana chiar arată cumplit? Să fii cinstit faţă de cuvântul tău, înseamnă că nu o poţi minţi. Ceea ce puteţi să faceţi este să vedeţi aspectul din prietena voastră, care este întotdeauna strălucitor, indiferent de ce i se întâmplă în ziua aceea şi să reflectaţi acel aspect, înapoi către ea. în acest caz, i-aţi putea spune: „Cum e? Există ceva ce aş putea să fac pentru tine?” Sau v-aţi putea folosi cuvintele, pentru a-i scoate în evidenţă frumuseţea: „întotdeauna mă bucur atât de mult să te văd. Prezenţa ta este absolut înălţătoare”. Atunci, cuvintele îi transmit prietenei voastre, adevăr şi frumuseţe.

Ceea ce vă repetaţi vouă înşivă este la fel de puternic. Fiţi atenţi la expresii ca: „Sunt un ratat”, „Nu sunt la fel de inteligent ca şi cutare…”, sau: „N-o să găsesc niciodată dragostea”. Dacă gândul vostru interior este: „Nu sunt bun de nimic”, atunci o să vă condamnaţi singuri la eşec, indiferent ce încercaţi.

Cuvântul vostru este un jurământ pe care îl faceţi. Şi, cu cât trăiţi mai mult o viaţă spirituală, cu atât mai multă putere poartă cuvântul vostru – şi cu atât mai puţin o să vă puteţi eschiva. Am experimentat un exemplu amuzant al acestei idei, într-o călătorie recentă în India. într-o zi, m-am oprit în Rishikesh, un oraş sfânt de pe Gange, unde eram continuu solicitat de proprietarii de magazine care îmi ofereau mărfurile lor. După o vreme, ca să le mai potolesc entuziasmul, le spuneam că mă voi întoarce mai târziu. „Promiteţi?”, întrebau ei, iar eu răspundeam: „Da, bineînţeles”. Ştiam că nu aveam intenţia să mă întorc la majoritatea dintre magazine, dar replica mea părea să funcţioneze şi să-mi asigure puţină pace, în timp ce mergeam prin piaţă. Dar, la întoarcerea în Statele Unite, am petrecut prima săptămână visând că eram captiv în bazarurile comerciale din Rishikesh, târguin-du-mă cu negustorii, pentru articole pe care nici măcar nu le voiam. Pentru că nu mă întorsesem niciodată în magazine, trebuia să-mi ţin cuvântul şi să le vizitez în timpul viselor!

A trăi respectându-ţi cuvântul este o stare ce construieşte o putere spirituală care e esenţială, dacă vrei să visezi întru fiinţare, o lume mai bună. Fără această putere, visele voastre nu prind niciodată formă şi întotdeauna sfârşesc prin a se prăbuşi, tocmai când erau pe punctul de a da roade. Aţi întâlnit vreodată pe cineva pentru care totul părea să meargă bine, ca apoi să se prăbuşească în ultimul minut? Relaţia lui s-a destrămat, exact când era pe punctul de a se căsători; planul de a porni o afacere întotdeauna eşuează în al
unsprezecelea ceas; sau găseşte spaţiul perfect pentru a-şi pune pe picioare afacerea şi, când e pe punctul de a pune numele firmei pe uşa de la intrare, descoperă că proprietăreasa s-a răzgândit şi nu mai închiriază. Pentru că acestor persoane le lipseşte convingerea şi îşi tratează cuvântul ca şi cum nu ar avea mare putere, planurile lor eşuează inevitabil.

Mai degrabă decât să forţaţi universul să se supună dorinţelor voastre, respectaţi-vă propriul cuvânt şi construiţi-vă rezerve de putere personală. Aceasta le va permite viselor voastre să devină o forţă de neoprit, care organizează lumea în modul în care o instruiţi voi să o facă. Când îi sunteţi credincioşi cuvântului vostru, nu vă mai găsiţi scuze pentru voi înşivă, iar ceea ce spuneţi, convinge universul că se poate conta pe voi.

____________________

Alberto Villoldo – Cele patru introspecții, ed. For You (fragment)