Bărbatul, de la posesivitate la libertate

Bărbatul, de la posesivitate la libertate

Mulți dintre noi, bărbații, s-au confruntat cu gelozia, mulți poate încă se mai luptă, alții consideră că este un lucru firesc, dar sunt și alții care au înțeles că gelozia este manifestarea ne-siguranței și a ne-încrederii în ei înșiși, alegând să se vindece.

Gelozia masculină oscilează între dorința de a domina și lipsa încrederii în propria putere interioară. Însă, dacă privim mai atent persoanele care doresc să domine, să posede, observăm că în spatele acestei dorințe, pe lângă bagajul informațional moștenit, stă o nesiguranță. Nesiguranță care își are rădăcinile în trecutul persoanei. Dorința de a poseda sau domina este doar un sistem de protecție fată de noi înșine, cu alte cuvinte dacă în trecut am fost în rolul de victimă pentru că am pierdut ceva, poate să fie o persoană, sau poate ni s-a luat ce era al nostru (poate să fie o jucărie, de când eram copii), o să avem tendința să ne protejam pe viitor, tocmai pentru a nu se mai întâmpla acest lucru. De fapt, în realitate nu ne protejăm să nu pierdem acel lucru sau o anumită persoană, ci să nu mai trecem prin stările pe care le-am simțit atunci, ne protejăm de propria noastră vulnerabilitate.

Posesivitatea poate genera o formă de gelozie. Bărbații, în general, sunt mai predispuși să fie posesivi și datorită influențelor sociale, culturale, educaționale de-a lungul timpului dar și informației genetice. Dacă ne uităm în trecutul bărbaților, preocupările generale pe care le aveau erau: să cucerească, să dețină, să apere și să conducă teritorii, imperii. Bărbatul a fost mai degrabă antrenat pentru a avea, a poseda decât pentru a fi. Toate aceste obiceiuri, atribuții au devenit programe foarte adânc înrădăcinate în subconștientul colectiv masculin, chiar parte din personalitatea masculină. De aici și până la manifestarea acestei personalități și în celelalte paliere ale vieții lor, a fost doar un pas, și aici mă refer la relațiile de cuplu și raportarea bărbatului la femeie. „Am cucerit-o”, „trebuie să o cuceresc”, „mă lupt ca să nu o pierd”, cu siguranță bărbații cunosc aceste expresii.

Frica de a nu fii înșelat, din perspectiva bărbatului, este sinonimă cu invadarea teritoriului. Un bărbat după ce „cucerește” o femeie, ea devine teritoriul lui, „femeia mea”, pe care el dorește să îl dețină după bunul său plac, iar când simte că este posibil să îi fie invadat teritoriul, se apară. Așadar, gelozia manifestată dintr-o manieră posesivă, când vine vorba de un cuplu, este strâns legată de frica de a pierde acel teritoriu împreună cu toate bogățiile lui, frumusețea fizică a femeii la pachet cu nevoia și împlinirea sexuală. Acest sistem de gândire a transformat femeia, dintr-o ființă liberă cu nevoi și alegeri proprii, într-o „proprietate personală”.

Crezurile și credințele noastre în raport cu femeia ne fac de multe ori sa devenim posesivi. Nu este departe perioada în care femeia era considerate inferioară și chiar supusă bărbatului. Considerentul că toate femeile sunt la fel și au moravuri ușoare, fiind predispuse să însele, este un alt factor care ne influenţeză să fim posesivi și totodată geloși.

Se poate ca la un moment dat să simțim gelozia fiind nesiguri, neîncrezători în capacitățile și calitățile noastre. Ne simțim amenințați de posibilitatea de a pierde, a fi părăsiții, pe cealaltă persoană, deoarece ne considerăm inferiori vis-a-vis de un ideal masculin, masculul Alpha – puternic din punct de vedere fizic, un fizic armonios și bine dezvoltat, și social dar și potent din punct de vedere financiar și sexual; calitățile care credem noi că trebuie să le îndeplinească în permanență un bărbat pentru ca o femeie să fie atrasă de el sau să rămână cu el.

Demersul vindecării începe prin asumare. Asumarea geloziei și tot ce aduce ea, sentimentele de inferioritate legate de calitățile și capacitățile noastre, încetând de a mai arăt cu degetul spre factorul declanșator, acel altcineva care este vinovat. Curaj de a privii în interior de fiecare data când apare gelozia, conștientizarea faptul că fricile determină nevoia de a exercita controlul asupra unei persoane sau a unei situații și a faptului că fricile ne posedă și nu noi pe ele. Încredere în propria viața, detașarea de vechile credințe și acordarea mijloacelor pentru a vindeca acest teren interior, (re)conectarea cu propria putere interioară, conștientizarea faptului că gelozia otrăvește atât propria viață cât și a celorlalți. Mă voi simți mai liber, mai încrezător și voi putea transpune această libertate și această încredere spre ceilalți, pentru a trăi în armonie cu mine însuși cu cei din jurul meu. Libertatea, încrederea și extinderea acestora înspre ceilalți pentru a trăii în armonie cu propria persoană și cu cei din jur.

Am creat pe Facebook o comunitate pentru bărbații preocupați de dezvoltare lor personală, alătură-te cu un simplu click 

Cu drag,

______________________

Foto credit: exploringyourmind.com

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.