Se întâmplă în aceste zile ca mulți dintre noi  să simțim că lucrurile o iau razna,  că pământul ne fuge de sub picioare, că stăm pe nisipuri mișcătoare, că vin provocări din toate direcțiile.  Ceea ce se întâmplă  fapt nu este altceva decât  accelerarea proceselor de vindecare.

Suntem ajutați din toate punctele de vedere  să scoatem la suprafață  răni vechi, emoții reprimate, chiar suferințe  moștenite transgenerational.  Trăim un timp special,  un timp în care  avem o  oportunitatea  să  vindecăm  și să  ne eliberăm,  să atingem starea de sănătate și armonie, să ne (re)construim și să ne așezăm pe temelii  solide.

Uneori, tocmai pentru a ieși din starea de amorțeală,  neputință și gol interior, schimbarea vine precum un tăvălug, un cutremurul, un tsunami,  pentru că doar așa ne punem în mișcare.  Suntem oarecum obligați să facem ceea ce nu facem de bunăvoie.

Ceea ce se întâmplă nu este o pedeapsă,  ci o mare binecuvântare a timpurilor pe care le trăim.  Avem acum șansa să  reașezăm  piesele  din puzzle-lul  numit Viață, să le punem la locul lor astfel încât imaginea să fie clară. Cândva,  mai recent sau poate cu mult timp în urmă,  ele s-au așezat într-un fel, așa cum am știut și cum s-a putut atunci.  Ceea ce avem de făcut acum  este să le aliniem  potrivit acestor vremuri și să ne aliniem  Armonia Universului.

Pentru cei care au conștientizat necesitatea schimbării și au început să facă pași în acest sens,  lucrurile sunt oarecum mai ușoare.  Pentru cei care nu sunt conștienți  de această necesitate este puțin mai dificil. Cu cât crește rezistența la schimbare, cu atât crește și intensitatea zguduiri,  tocmai  pentru a te urni  din loc.

În acest context, unii intră noi se pot simți  dezorientați, restricționați,  lipsiți de putere, obosiți sau chiar pedepsiți. Toate acesta se întâmplă pentru că valul vă duce  în altă direcție decât în cea în care vă doriți,   pentru că puneți rezistență schimbării și vă luptați cu morile de vânt, pentru că aveți impresiei că cineva sau ceva are ceva personal cu voi.

Ce avem de făcut pentru a trece mai ușor în această perioadă este să  un în capăt luptei, să ne întoarcem către noi,  să ne împrietenim cu noi,  să ne (re)conectăm cu noi  înșine,  să experimentăm acceptarea, compasiunea, înțelegerea, iubirea de sine și pacea interioară.  Iar dacă nu știm să facem orice să lucruri, acesta este cel mai bun moment pentru a le învăța.

Este timpul să ne oprim din fugă de noi înșine, este timpul să facem din binele nostru o prioritate,  este timpul sau trecem de la supraviețuire  la Bucuria de a fi. Este timpul  să reconsiderăm unele lucruri, să ieșim din zona de confort, să ne permitem să  simțim și să fiu vulnerabili,  doar așa ne vom recupera puterea personală pe care am cedat-o,  mai mult sau mai puțin conștient,  unor oameni, unor împrejurări și unor evenimente din viața noastră.

Recăpătându-ne puterea personală, avem capacitatea de a fi ceea ce suntem cu adevărat și totodată oportunitatea de a ajunge de unde suntem unde ne dorim să fim.

Singurul mod în care putem să facem acest lucru este munca interioară. Transformarea  noastră nu se poate produce fără aportul nostru. Viața  fiecăruia dintre noi  este cu el, despre el și mai ales este pentru el.

Sunt înmagazinate în noi și uneori atât de bine integrate încât nici nu le mai percepem, emoții și sentimente,  convingeri și credință incompatibile cu starea de sănătate și armonie. Până când nu renunțăm la acestea vindecarea nu se poate produce. Mergând mai departe cu aceste bagaje destinația este suferința, târâitul prin viață și boala.

Neajunsurile de toate felurile, nemulțumirea, furia,  judecățile, prejudecățile,  invidia, gelozia neîncrederea,  nepăsarea,  neasumarea,  frustrarea,  suferința, ignoranța manifestată sub diverse forme ne-au folosit  de-a lungul vremii și vremurilor,  fiind motoarele  care ne-au adus până aici.  Să le dăm locul cuvenit și să acceptăm în numele nostru și dacă gândim transgenerațional, în numele neamului din care facem parte, să le  dăm locul cuvenit, fără ele poate că nu am am trăi acum unele situații, dar în același timp fără ele se poate să nu fi supraviețuit unor evenimente.

Într-un anume moment al vieții sau vieților (dacă acceptați teoria reîncarnării) noastre sau a strămoșilor noștri, a folosi această resursă a fost singura opțiune viabilă. Poate că unii au furat ca să nu moară de foame, poate că alții au omorât ca să-și salveze propria viață, poate că au fost momente când supraviețuirea a depins de o face diverse compromisuri. Cine suntem noi să judecăm sau chiar și să ne judecăm?

Așa a fost atunci, acum se poate și altfel. Este timpul să ne asumăm ceea ce a fost  și să lăsăm în urmă, să eliberăm,  ceea ce nu ne mai folosește  și să facem acest lucru  cu înțelegere și acceptare, fără  judecată, rușine și vinovăție.

Acum, putem să alegem alte motoare pentru  transformarea și evoluția  noastră –  putem să trecem de la locomotivele cu aburi la trenurile pe suspensie magnetică.  Adică, să folosim resurse mai performante și mai elevate precum:   curajul,  responsabilitatea,  autenticitatea, asumarea, curiozitatea,  înțelegerea, iubirea, acceptarea,  compasiunea,  bucuria,  ușurința, discernământul,  adevărul, onestitatea,  recunoștința,  respectul, inspirația, intuiția, libertatea  etc.

Cu toții trecem prin aceste vremuri, și ele ne influențează, cu toții trecem prin procese de vindecare, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de ele.

Atunci când ești la o răscruce ai posibilitatea să alegi un alt drum sau să mergi pe cel pe care îl cunoști deja. Fă-ți alegerea, trăiește aceste vremuri interesante în felul tău și lasă-le celorlalți libertatea de a o face în felul lor.

La răscruce de Viață nu există indicatoare, alege cu inima!

__________________

Foto credit: pixabay.com