Emoția

Emoția poate fi considerată sursa puterii care ne impulsionează în a ne atinge scopurile vieții. Prin energia emoției ne alimentăm gândurile, pentru a le face reale. Totuși, forța emoției însăși poate fi dispersată și fără o direcție anume.

Prezența gândului este ceea ce dă emoției direcție, aducând viaţă imaginilor din gândurile noastre.

Tradiții străvechi sugerează că noi suntem capabili de două emoții principale. Poate mai exact, am putea spune că, pe parcursul vieților noastre, experimentăm diferite situații care se reduc la o singură emoție. Iubirea este una dintre extremele unor astfel de situații. Tot ceea ce am învățat că este opusul iubirii, reprezintă cea de-a doua emoție – frica. Calitatea emoției noastre, determină felul în care este ea exprimată. Uneori în mișcare, alteori găzduită de țesuturile trupului nostru, emoția este strâns legată de dorință – forța care ne impulsionează să manifestăm rodul imaginației noastre.

Gândul

Gândul poate fi considerat sistemul de ghidare care ne direcționează emoțiile. Imaginea sau ideea creată de gândul nostru determină încotro ni se îndreaptă emoția și atenția.

Gândul este strâns asociat cu imaginația, fapt surprinzător pentru mulți, gândul în sine dispune de puțină energie, – el este doar o posibilitate care nu are energia necesară pentru a-i da viaţă.

Aceasta este frumusețea gândului pur. În absența emoției, nu există nici o altă putere care să ne transforme gândurile în realitate.

În absența emoției, darul gândirii este cel ce ne permite să modelăm și să simulăm posibilitățile vieții într-un mod inofensiv fără a crea frică sau haos. Noi dăm viaţă creațiilor imaginației, doar prin dragostea sau frica faţă de obiectul gândurilor noastre.

Sentimentul

Sentimentul poate exista doar în prezența gândului și a emoției, deoarece el reprezintă unirea dintre cele două. Când simțim, de fapt experimentăm dorința emoției noastre, contopită cu imaginația gândurilor noastre. Sentimentul este cheia în rugăciune, întrucât creația răspunde lumii sentimentelor noastre.

Pentru a înțelege de ce atragem sau respingem oameni, situații și stări, trebuie sa ne privim sentimentele.

Prin definiție, pentru a avea un sentiment, trebuie ca mai înainte să avem la bază atât un gând, cât și o emoție. În ceea ce privește atingerea celui mai înalt nivel al stăpânirii de sine, provocarea constă în a identifica ce gânduri și ce emoții sunt reprezentate ca fiind sentimentele noastre.

Din aceste trei definiții scurte și, probabil, prea simplificate,putem vedea clar de ce este imposibil să îndepărtăm, prin gândire, anumite experiențe înspăimântătoare și dureroase.

Gândul este doar o componentă a experienței noastre – „vederea” în mintea noastră a posibilelor rezultate. Durerea este, însă, un sentiment – produsul gândului nostru, alimentat de iubirea sau de frica noastră în legătură cu ceea ce mintea crede că sa întâmplat, ținând cont de această formulă, maeștrii esenieni ne
invită să ne vindecăm amintirile legate de cele mai dureroase experiențe ale noastre, schimbând emoția pe care am investit-o în experiența respectivă.

Reprezentând vechiul fundament al axiomei moderne „energia urmărește atenția” o parabolă foarte concisă din Evanghelia Q, care s-a pierdut, descrie acest concept: „Oricine încearcă să-și protejeze viața, și-o va pierde.”

Aceste câteva cuvinte, aparent simple, explică de ce, uneori, noi atragem în viețile noastre acele experiențe pe care ne-am dori cel mai puțin să le avem. În acest exemplu, pe măsură ce ne pregătim și ne apărăm împotriva oricărei posibilități și situații de natură a ne periclita viața, modelul sugerează că, de fapt, noi atragem atenția spre exact experiența pe care alegem s-o evităm. Nedorind-o, noi creăm condițiile care îi permit să existe.

În loc să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce nu vrem, o alegere superioară ar fi aceea de a ne identifica cu ceea ce alegem să aducem în viețile noastre și de a trăi din acea perspectivă. Afirmațiile constituie un exemplu minunat al exact acestui principiu.

În ultimul timp, afirmațiile au devenit foarte populare în rândul practicanților unor învățături spirituale și ezoterice. În cadrul acestor tradiții se sugerează că, prin afirmarea acelor lucruri pe care alegem să le experimentăm în viețile noastre – deseori, de mai multe ori pe zi – acestea vor ajunge să se manifeste. Ca o
regulă însă, cu cât afirmația este mai concisă, cu atât efectul va fi mai clar. Cuvintele afirmațiilor noastre deseori reflectă o dorință de schimbare a vieții, cum ar fi: „Partenerul perfect pentru mine va apărea acum” sau „Am o viaţă abundentă, acum și în viitor.”

Cunosc oameni care și-au făcut o disciplină serioasă din a rosti afirmații. Ei își încep ziua stând în baie și,citind toate bilețelele lipite pe oglindă, care le reamintesc de afirmațiile lor.

În timp ce conduc spre lucru dimineața, ei citesc alte bilețele, cele de pe bordul mașinii, sau cele care atârnă de oglinda retrovizoare. În birourile de la serviciu, pe mese și pe monitoarele computerelor sunt și mai multe biletele, fiecare cu scopul de a le reaminti de acele lucruri pe care au ales să le aibă, să le schimbe, sau să le aducă în viețile lor.

Evident, pentru unii oameni afirmațiile au deschis uși importante. Pentru prima dată, oamenii au început să se simtă înzestrați cu puterea de a-și schimba viața și răspunzători în ceea ce privește evenimentele pe care le trăiesc.

Pentru unii, afirmațiile au dat, în mod evident, roade.

Pentru mulți, totuși, ele n-au adus nimic nou. După luni și luni în care au repetat formulele creatoare, fără nici un rezultat, ei pur și simplu au renunțat să mai rostească afirmațiile. Vechiul nostru model de gândire, emoție și simțire i-ar putea ajuta pe aceștia să înțeleagă ce s-a întâmplat – sau de ce nu s-a întâmplat.
_______________________________
Gregg Braden – Efectul Isaia (fragment)