IMPORTANȚA EXPERIMENTELOR ca unul dintre cele mai bune mijloace de a afla ce funcționează și ce nu pare să fie în afara oricărei discuții. Nu văd pe nimeni amator să desființeze experimentele științifice, preferând să se bazeze pe intuiție și fler. Dar sunt surprins că importanța experimentelor nu e recunoscută pe scară mai largă, mai ales atunci când e vorba de decizii importante de business sau de politici publice. Ca să fiu sincer, sunt deseori uimit de îndrăzneala afirmațiilor făcute de oameni de afaceri și politicieni, precum și de convingerea nelimitată că intuiția lor e corectă.
Dar politicienii și oamenii de afaceri sunt și ei tot oameni, cu aceeași subiectivitate a deciziilor pe care o avem cu toții, iar acțiunile lor sunt la fel de susceptibile erorilor de judecată ca și deciziile medicale. N-ar trebui deci să fie limpede că în afaceri și în politică, nevoia de experiment e la fel de mare?
Cu siguranță că dacă aș investi într-o companie, aș alege una care a testat sistematic premisele de bază de la care a plecat. Să ne închipuim cu cât ar fi mai profitabilă o firmă unde, de exemplu, șefii înțeleg cu adevărat nemulțumirea clienților și cum pot niște scuze sincere să potolească frustrarea acestora (după cum am văzut în capitolul 5, „în apărarea răzbunării”). Și cu cât ar fi mai productivi angajații dacă managerii ar înțelege importanța de a te mândri cu munca ta (cum am văzut în capitolul 2, „Sensul muncii”). Sau cu cât ar fi mai eficiente companiile (nemaivorbind de beneficiile de imagine) dacă nu și ar mai răsplăti directorii cu prime exorbitante și ar regândi relația dintre remunerare și performanță (cum am văzut în capitolul 1, „A plăti mai mult pentru mai puțin”).
Alegerea unei abordări mai experimentale are implicații și pentru politicile guvernamentale. Pare că guvernul aplică politici care acoperă orice, de la salvarea băncilor la eficientizarea energetică a locuințelor, de la afacerile din agricultură la educație, fără a face prea mult efort de experimentare. Oare un pachet de salvare a băncilor în valoare de 700 de miliarde de dolari e cea mai bună cale de a susține o economie slăbită? Oare plata studenților pentru note bune, prezență la clasă și comportament decent la ore este cel mai bun mod de a motiva învățarea pe termen lung? Oare însoțirea meniurilor cu informații despre conținutul caloric îi determină pe oameni să facă alegeri mai bune (datele de până acum sugerează că nu)?
Răspunsurile nu sunt deloc limpezi. N-ar fi frumos dacă ne-am da seama că, în ciuda totalei noastre încrederi în propriile judecați, intuițiile nu sunt decât intuiții? Că avem nevoie să adunăm mai multe date empirice despre cum se comportă în realitate oamenii, dacă vrem să îmbunătățim politicile publice și instituțiile? Eu cred că, înainte să cheltuim miliarde pe programe cu eficiență incertă, ar fi mult mai inteligent să facem mai întâi câteva mici experimente și, dacă avem timp, unele chiar mai ample.
Cum spunea Sherlock Holmes, „e o greșeală capitală să faci teorii înainte de a avea informații”.
_______________________
Dan Ariely – Iraționalitatea benefică (fragment)
