Poate cea mai mare dificultate întâmpinată de acela care încearcă să pătrundă în domeniul vindecării mentale și spirituale este sentimentul lipsei de încredere. El spune: „Cred ca acest lucru este adevarat, și vad ca lumea pare a avea multa încredere în el, dar
eu sunt sceptic din fire, căci nu ma simt capabil să ajung la o credință mai puternica, oricât de mult m-as strădui.”

Acești oameni pun căruța înaintea calului. Credința nu este o stare emotivă ce se realizează la comandă. Nu este ceva ca aerul pe care îl pompezi într-o anvelopa și apoi pornești la drum. Credința nu consta în sentimentul pe care îl dezvoltam. Credința se bazează întotdeauna pe scopul ei și când obiectivul este destul de important, nu se mai pune problema credinței. Ea urmează în mod firesc cunoașterii. Mai întâi ajungem la cunoaștere și numai apoi ne dăm seama că am căpătat și credința, care a venit de la sine când a găsit un obiectiv substanțial pe care să se bizuie.

Orice fel de credința se bazează pe observare și cunoaștere, și se poate afirma că este destul de ușor să ajungi să te încrezi în aceasta Lege a Vindecării. Credința nu este clădită pe nesiguranță sau pe revelații și nu suntem obligați să acceptam o scriere
amară. Avem în fata ochilor noștri un exemplu concludent: corpul omenesc. Acesta, corect înțeles în activitățile și îndeplinirile sale, procură baza pentru credința, care va face din fiecare un vindecător pentru sine și pentru alții.

Corpul omenesc este cea mai minunată mașină construită vreodată. Este mai măreț decât cele 7 minuni ale lumii antice și mai complex decât orice aparat construit de om. Reprezinta o recunoaștere vie a acțiunii desfășurate de minte, căci îl observam, este o probă clară de ceea ce înseamnă Inteligența Divină și felul în care aceasta se manifestă, totdeauna conform unui plan complet, pornind de la Spirit; executorul creației, Mintea, urmează întocmai și aduce la îndeplinire acest plan.

Totdeauna Mintea își oferă forța creatoare infinită aceluia care și-a făurit un plan bine clarificat, pentru ca această Minte nu știe altceva nimic decât sa lucreze conform planului, fiind Minte Subiectivă.

Inteligenta ce s-a manifestat la construirea corpului este aceeași Minte care știe perfect cum să repare, atunci când este necesar, structura pe care a clădit-o și nu se poate concepe că, odată lucrul terminat, nu se mai interesează de el. Să nu uitam că Mintea
sălășluiește în acest corp construit, pe care îl folosește ca vehicul și instrument pentru propriile ei activități.

Atunci când în acest corp se produce o dereglare, nu este nevoie să ne rugam de Minte ca să ne vindece – de fapt ea însăși necesită un vehicul sănătos – iar ceea ce ne revine este de a-i prezenta planul perfect ce trebuie urmat pentru refacere, ea fiind forța executivă.

Căci nu trebuie scăpat din vedere că această activitate de gândire, deși foarte inteligentă – capabilă de a construi perfect orice structuri – este o inteligență care nu judecă.

Ea cunoaște perfect tehnica construcției, dar totdeauna, ca să ducă la boala, trebuie să lucreze după un plan, și tot asa de prompt poate executa un plan care duce la sănătate. Astfel, acela a cărui activitate de gândire este caracterizată printr-o gândire
distructivă, ca temerile, ura, ranchiuna, invidia, discutarea sau absorbirea subiectelor de boala și tristețe, creează un model de gândire pe care Mintea-l prelucrează – cu totul impersonal – în formă de boală. Datoria noastră este de a proceda la schimbarea
acestui model de gândire cu altul în care să prevaleze sănătatea, iubirea, pacea, fericirea. În acest fel, Mintea va prelucra modelul gândire pozitiv – și sănătatea, fericirea ce rezultă nu sunt un miracol, ci manifestarea deplină a Legii Universale.

Alexis Carell, în lucrarea sa „Omul, ființă necunoscută”, se referă la faptul că această Inteligență va plasa celule chiar acolo unde nu sunt necesare. Un exemplu îl constituie experiența din laborator cu celule epiteliale – care sunt celule de protecție ale pielii – și care, transplantate pe un alt mediu decât pielea, s-au dezvoltat tot în celule de protecție, ca și cum ar fi fost pe piele, pentru că este în natura lor sa se manifeste numai asa. Acestea au fost desemnate de către Spirit ca celule de protecție. Prin urmare, Mintea, conform planului, le va folosi ca atare, indiferent dacă sunt pe piele sau în alt mediu.

Trebuie deci să se înțeleagă că, potrivit acestui mecanism, Mintea poate tot atât de ușor să distrugă corpul, cum poate să ni-l construiască. Astfel, dacă primește gânduri morbide, le urmează fidel, reproducând condiții patologice. Cu alte cuvinte, Mintea construiește neîncetat celule noi, dar calitatea acestora este determinată de nuanța gândurilor, deoarece gândul reprezinta modelul. Mintea asigura reparații în corp, atunci când sunt necesare, de multe ori fără știrea omului, deoarece ea are totuși o responsabilitate permanentă pentru păstrarea în bune condiții a corpului.

Acest principiu de vindecare, ce acționează chiar și atunci când nu suntem conștienți, devenind o armă puternică la dispoziția noastră, ne atrage atenția asupra acestui principiu și ne arată totodată cum îl facem să acționeze. Un exemplu îl oferă apendicita, când adesea peritoneul (prapurul) înconjoară și izolează ca într-un sac apendicele bolnav și astfel, în cazul când acesta se perforează, se produce numai o peritonită izolată, mai mult sau mai puțin grava decât una generalizată.

Omul se mândrește cu cunoștințele sale și pe drept, deoarece a făcut pași uriași în dobândirea de cunoștințe privind corpul omenesc, dar în fond el este încă departe de a putea da un răspuns la problema vieții. El nu știe să construiască nici măcar o celula, așa că atunci când spune că o stare sau alta de boala este incurabilă, face apel la cunoștințele sale limitate. Or, în tratamentul mental am mers mult mai departe, bizuindu-ne pe marea Inteligență Cosmică, a cărei Lege a Vindecării suntem pe cale sa o înțelegem. Astfel, vedem cazuri etichetate drept fără speranță de vindecare de către medici cu experiență, complet și permanent vindecate prin aceasta Inteligență dirijată de către o persoană care a înțeles Legea în virtutea căreia acționează. Astfel, spunem că nu există maladii incurabile, ci că există oameni incurabili. Aceia care afirmă cu insistență că „medicii au făcut tot ce era posibil, nu mai are rost să încercăm și altceva” – sunt oameni incurabili. Aceia care acceptă adevarul mental că la Dumnezeu (Minte) toate lucrurile sunt posibile, ei sunt oameni vindecabili.

Inteligența Divină procedează în liniște, cu ușurință, fără efort și agitație. Forța care curge printr-un corp bolnav poate vindeca orice. Omul fizic se înspăimântă, dar Mintea este întotdeauna sigura de sine și calmă. Mintea știe cum să facă ceva care s-a deranjat
în trup. Știe cum să construiască orice fel de celulă, știe cum să facă și să refacă funcțiuni care au fost pierdute, știe cum să smulgă pe om de pe marginea mormântului, întrebuințând un efort mai mare decât acela pe care omul l-ar face ca sa ridice un pai. De fapt chiar mai putin decât atât, de vreme ce Mintea nu operează cu strădanie sau efort. Toate aceste numeroase activități chemate la acțiune, toată această Inteligență, care știe exact ce să facă și cum să facă, a fost folosită la crearea acestui Univers, la menținerea și reglarea lui, la păstrarea vieții în el, la executarea de corectări din timpuri imemoriale, și totuși, aceasta Forță și Inteligența nu au slăbit cât de putin. Forța și Inteligența ne înconjoară și ne pătrund chiar în clipa de față și întotdeauna, gata de a intra în acțiune în favoarea noastră, în liniate, de îndată ce încercam a împiedica curgerea lor – înlăturând barierele noastre mentale.

Sănătatea este ceva natural, boala este ceva nefiresc. Boala nu este niciodată pornită din partea Divinității, ci totdeauna din partea omului. Omul este acela care ridică barierele în calea vindecării, în timp ce Dumnezeu – Minte se străduiește permanent de a menține sau de a reface corpul ca pe un templu perfect în care sălășluiește Spiritul. Se va arata mai târziu, când se va prezenta tehnica de aliniere a noastră cu aceasta Inteligența – cum se explică faptul că această ființa umană, aparent neînsemnată, poate totuși dirija forța care conduce Universul. Vindecarea mentală și spirituală este rezultatul, nu al eforturilor acestei ființe, ci al capacității sale de a dirija Inteligența Cosmică, asa cum un sudor dirijează flacăra oxiacetilenica spre a tăia otelul.

Inteligența a creat corpul omenesc cu intenția ca el să funcționeze întotdeauna perfect. Boala este interferenta omului cu aceasta dorință, intenție. Inteligența are în permanență viziunea corpului în perfectă stare și acționează neobosită ca să înlăture orice ar amenința viața armonioasă a corpului. Sănătatea nu este altceva decât interrelația tuturor parților componente ale trupului. Boala este pur și simplu întreruperea acestei armonii.

Armonia este cheia de boltă a întregului organism și Univers. Totul în Univers pulsează cu un ritm armonios și constant. Încă din timpuri străvechi omul a observat acest ritm al universului și a înțeles cum funcționează. În timpurile noastre, oamenii de știință au descoperit că acest lucru este adevarat și în ceea ce privește desfășurarea gândirii. Ei au aflat că iubirea este ritm iar egoismul discordanță; încrederea este ritm, gelozia este discordanță; credința este ritm, teama este discordanță; speranța este ritm, disperarea este discordanță; cinstea este ritm, înșelăciunea este discordanță. Atâta timp cât stările mentale ale omului sunt în acord cu ritmul Universului, echilibrul sau fizic și psihic este asigurat. Când intervine discordanța în fluxul de gândire, acest echilibru este pierdut. Explicația constă în faptul că avem de-a face cu o Inteligență Universală ale cărei Legi nu le putem învăța decât prin observații. Din clipa în care am înțeles că armonia este cheia de bolta a Universului, acela care dorește ca aceasta Inteligență să acționeze în folosul sau, trebuie mai întâi să se străduiască să coopereze cu ea. Stările mentale discordante produc boala, căci ele dau navala și se lipesc de Legea etern stabilită a Armoniei Universale. Lumea rațională recunoaște existenta acestei Armonii Universale și își dă seama că atunci când este ruptă de ea, această Armonie, Divinitatea, nu se modifică spre a ne face nouă pe plac, ci noi suntem aceia care trebuie sa ne schimbăm.

Secretul vindecării rezidă, deci, în unificarea cu Inteligența Cosmică, ce posedă cunoștințe infinite ale cailor de vindecare și bunăvoința infinită de a produce forma perfectă, așa ca să ne putem bizui implicit pe curentul de Înțelepciune Eternă în
corpurile noastre, atunci când ne ferim de a-i sta în cale. „Dumnezeu din noi are forța de a vindeca”.
_______________________________________
Frederick W. Bailes – Mintea poate vindeca (fragment),