Uneori, ne vom atașată de o imagine, de o reprezentare sau de speranța că celălalt va fi diferit de o persoană importantă din trecutul nostru sau, dimpotrivă, asemănător cu acesta: de exemplu, mama, tata sau o iubire anterioară care ne-a dominat, ne-a condus sau ne-a sâcâit îndelung.

Sunt foarte frecvente dinamicile amoroase care se bazează pe repararea sau pe restaurarea unor relații în baza cărora ne-am format, dar care au fost ucise sau rănite, din trecutul nostru. De fapt, sunt la fel de frecvente ca și acelea care se bazează pe opoziția sau anticiparea dorinței de a obține contrariul a ceea ce am trăit deja.

Oare câte fetițe nu-și vor impune să nu se căsătorească niciodată cu cineva care să semene cu tatăl tiranic, rece sau coleric, care n-a știut niciodată să fie afectuos, deschis sau binevoitor! Mai târziu vor găsi un bărbat care se va dovedi un… tătic bun, dar care nu va știi să adopte poziția unui soț.

Câte viitoare femei nu își au spus: „ Eu nu voi permite niciodată unui bărbat să-mi dicteze comportamentul” sau: „Eu nu voi fi niciodată ca mamă, care se sacrifică și se transformă în cârpă pentru toți ceilalți și uită să trăiască pentru ea însăși.”

Oare câte femei nu se vor lăsa seduse de dezinvoltura, de siguranța și de forța unui bărbat – pe care îl vor descoperim mai apoi rigid, intolerant, uneori chiar coleric și violent!

Sau câte altele nu s-au străduit îndelung să-și aleagă un partener înțelegător, drăguț, atent, dar la care aceste calități au devenit între timp de defecte iritante și insuportabile!

Oare câți băieței nu au interiorizat mesajul că „este suficient să-ți formulezi și să-ți afirmi cu destulă tenacitate dorința pentru ca cellalt să renunțe la dorința lui și să o accepte pe a ta”!

Câți bărbați nu vor instaura relație de tipul dominator-dominant, fără o altă alternativă, ca și cum de asta ar depinde supraviețuirea lor!

Câți foști copii nu visează încă să fie înțeleși, satisfăcuți de partenerul lor fără a fi nevoiți măcar să le ceară acest lucru!

„Dacă ea m-ar iubi cu adevărat, mi-ar citit dorințele fără care eu să le explicăm. Mi-ar împlini nevoile fără să fie nevoie să le spun sau să i le arat!

Ba, mai mult mult.. mi-ar anticipata așteptările. Ceea ce m-ar scuti de umilința de a fi nevoit să cer și m-ar face să evit riscul de a fi refuzat.”

Câți foști băieței deveniți bărbați, cel puțin în aparență, nu au sperat să găsească pe cineva care să se plieze în întregime pe dorințele lor, care să le satisfacă nevoile cele mai adânci fără să ceară nimic în schimb, care să le alunge temerile, să le îndepărteze angoasele, să le amplifice potențialul și să se pună în serviciul proiectelor, al acțiunilor sau al reușitei lor, cu devotament și supunere, cu abnegație fără limite și fără greș?

Visul încarnat al supunerii liber consimțite a unui imaginar în fața altui imaginar!

Concretizarea unui vis nemaiauzit, realizarea perfectă, satisfacția de a fi acceptat necondiționat.

Câți dintre noi, pornind de la această dinamică, nu vor încerca să exercite o presiune și, uneori, o violență teribilă, directă sau indirectă, asupra partenerului lor pentru a-l face să intre în acest mit al acceptării liber consimțite a atotputerniciei implicite a celuilalt, pentru a-l determina pe partener să se pună la dispoziția așteptărilor și a dorințelor noastre, în mod absolut necondiționat, fără urmă de spirit critic, fără nici un semn de întrebare, cu dragoste și plăcere?

Mai există, bineînțeles, și alte mize care conferă o structură întâlnirii dintre două ființe și vă invit pe fiecare, în timp ce citiți aceste rânduri, să încercați să explorați, să vă clarificați și să le găsiți pe acelea valabile pentru dumneavoastră.

Aceste descoperiri nu vor fi făcute fără durere, fără un sentiment de nesiguranță sau, uneori, chiar fără sfâșiere lăuntrică. În funcție de evoluția fiecăruia dintre parteneri, de capacitatea lor de a renunța și de momentul din viața lor de cuplu în care au loc aceste conștientizării și aceste dezvăluiri, oricum ar fi, căile vor fi dificile și presărate cu capcane.

Pentru a te alia, nu este suficient să te alături unei persoane noi, trebuie să te și dezlegi de propriul trecut. Pentru a te alia pe baze noi, va trebui să te dezlegi nu numai de persoane din trecutul personal, mai apropiat sau mai îndepărtat, ci și de relațiile și de sistemele relaționale stabilite cu aceste persoane.

Va trebui să renunți la câștiguri și la mize uneori prea intim legate de relații anterioare, pentru a te putea armoniza cu acelea mai concrete ale unei relații din prezent și cu acelea sperate ale unei relații din viitor.
_________________________________________________
Jacques Salomé – Singurătatea în doi nu e pentru noi (fragment). Editura Curtea Veche, București – 2007.