Filozofia schimbării perpetue era esențială în viziunea anticilor asupra Universului. Schimbarea, după cum se explică în I Ching (literal, „cartea schimbărilor“), este o constantă, fără îndoială. Întreaga natură este într-o stare de dezvoltare. Astfel, un alt strop de înțelepciune asupra fericirii ce vine din tradiția I Ching este următoarea idee: o conjunctură ne poate deveni favorabilă doar atunci când ne adaptăm la ea.

Iată un exemplu despre cum adaptarea la schimbare și o perspectivă optimistă asupra ei pot conduce la un rezultat pozitiv. Acum douăzeci și patru de ani, tocmai îmi cumpărasem o ma șină nouă și o parcasem pe aleea de lângă casă. Tocmai ieșisem din casă, când am văzut cum un vechi autobuz Volkswagen îmi zgâria aripa mașinii. Șoferul s-a dat jos, și-a trântit basca la pământ și s-a luat cu mâinile de cap. Era evident că nu avea bani să-mi plătească reparațiile necesare și aproape că începuse să plângă. Soția sa încremenise în mașină și fiul lui plângea pe bancheta din spate. Când m-a văzut venind spre el, a părut chiar mai disperat. Am mers până la mașină, m-am uitat până la bărbat și am spus: „Perfect! Iată ce-i lipsea mașinii mele!“

Nu și-a putut crede urechilor. I-am urat o zi frumoasă și l-am rugat să nu-și facă griji în legătură cu zgârietura, căci acum nu mai trebuia să mă străduiesc atât să se păstreze ca nouă. A început să plângă de fericire și m-a îmbrățișat. A schițat câțiva pași de dans și a alergat la nevastă s-o ia în brațe. Apoi și-a scos familia din mașină și m-a prezentat. Mi-a povestit că de abia ajunsese în oraș, că este tâmplar și că era în căutarea unui loc în care să stea până și-ar fi găsit o slujbă. I-am dat numărul de telefon al unui prieten care lucra în domeniul construcțiilor și încă de a doua zi bărbatul a început munca.

Trei săptămâni mai târziu, a venit la mine acasă să-mi dea două sute de dolari, în contul reparațiilor la aripă. L-am rugat să-i păstreze, spunându-i că-mi place foarte mult zgârietura deoarece îmi amintește de perfecțiunea Universului. Pentru mine, stricăciunile produse mașinii erau nimic, în comparație cu imaginea bucuriei bărbatului, când i-am spus că zgârietura e o întâmplare perfectă. Și acum zâmbesc când mă gândesc la ziua aceea.

Nu mi-am reparat niciodată mașina. Când sunt întrebat cum mi-am zgâriat-o, răspund: „E un cadou de la Univers.“ Dacă nu înțeleg și mă roagă să le explic, le prezint filozofia mea și astfel am ocazia să îi călăuzesc către o nouă înțelegere a ceea ce le poate fi folositor. De câteva ori, oameni cu care mai vorbisem mi-au spus că ajunseseră întâmplări aparent triste ca „zgârieturi pe aripă“.

Imaginează-ți cum ar fi fost să nu reacționez așa atunci când mi-a fost zgâriată mașina. Imaginează-ți că aș fi lovit șoferul autobuzului Volkswagen și după o luptă violentă amândoi am fi ajuns în închisoare. Imaginează-ți că m-ar fi violat un deținut, aș fi intrat într-o altă luptă și aș fi rănit grav pe cineva, fiind condamnat ulterior la douăzeci de ani de închisoare.

Viața ne oferă două variante de a judeca întâmplările. Le putem eticheta drept „bune pentru noi“ sau „rele pentru noi“. O întâmplare este doar o întâmplare. Felul în care o privim determină ce importanță va avea ea în viețile noastre. Nu impune această clasificare, noi o facem.

__________________
Chris Prentiss – Zen și arta fericirii (fragment), editura Mistica