Întrebare: Sunt plin de dorinţe şi le vreau împlinite. Cum să obţin ceea ce vreau?

Maharaj: Meriţi oare ceea ce îţi doreşti? Într-un fel sau altul trebuie să lucrezi pentru împlinirea dorinţelor ta le. Investeşte energie şi aşteaptă rezultatele.

Î: De unde să obţin energia?M: Dorinţa însăşi este energie.

Î: Atunci de ce nu se împlineşte fiecare dorinţă?

M: Poate că ea n-a fost îndeajuns de puternică şi durabilă.

Î: Da, asta-i problema mea. Am nevoie de lucruri, dar sunt leneş când e vorba să trec la faptă.

M: Când dorinţa nu este clară şi puternică, ea nu poate să ia formă. De altfel, dacă dorinţele tale sunt personale, doar pentru propria ta desfătare, atunci energia pe care le-o dai este în mod necesar limitată; nu poate fi mai mult decât ceea ce ai.

Î: Totuşi, adeseori, unde persoane cât se poate de obişnuite ating ceea ce doresc.

M: Numai după ce au dorit foarte mult şi o lungă perioadă de timp. Chiar şi atunci, realizările lor sunt limitate.

Î: Cum rămâne atunci cu dorinţele care nu sunt egoiste?

M: Când doreşti binele comun, întreaga lume doreşte odată cu tine. Fă din dorinţa umanităţii propria ta dorinţă şi lucrează pentru împlinirea ei. Aici n-ai cum să eşuezi.

Î: Umanitatea este treaba lui Dumnezeu, nu a mea. Eu sunt preocupat de mine însumi. N-am eu dreptul să-mi văd dorinţele legitime împlinite? Ele nu vor răni pe nimeni. Dorinţele mele sunt legitime. Sunt dorinţe juste, de ce nu devin realitate?

M: Dorinţele sunt juste sau injuste ţinând seamă de circumstanţe; depinde de modul în care Ie priveşti. Numai pentru individ este valabilă distincţia dintre just şi injust.

Î: Care sunt liniile directoare care permit să se facă o asemenea distincţie? Cum voi şti eu care din dorinţele mele sunt juste şi care sunt injuste?

M: În cazul tău, dorinţele care conduc la amărăciune sunt injuste, iar acelea care conduc la fericire sunt juste. Dar tu nu trebuie să-i uiţi pe ceilalţi. Suferinţa şi fericirea lor, de asemenea, contează.

Î: Rezultatele apar în viitor. Cum pot să ştiu cum vor fi ele?

M: Foloseşte-ţi mintea. Aminteşte-ţi. Observă. Tu nu eşti diferit de alţii. Majoritatea experienţelor lor sunt valabile şi pentru tine. Gândeşte clar şi profund, pătrunde în întreaga structură a dorinţelor tale şi a ramificaţiilor lor. Ele sunt o parte foarte importantă a alcătuirii tale mentale şi emoţionale şi afectează puternic acţiunile tale. Ţine minte, tu nu poţi să abandonezi ceea ce nu cunoşti. Ca să mergi dincolo de tine însuţi, trebuie să te cunoşti pe tine însuţi.

Î: Ce înseamnă să mă cunosc pe mine însumi? Cunoscându-mă pe mine însumi, ce anume ajung să cunosc?

M: Tot ceea ce nu eşti.

Î: Dar nu şi ceea ce sunt?

M: Ceea ce eşti, tu eşti deja. Cunoscând ceea ce nu eşti, devii liber şi rămâi în starea ta naturală. Totul se întâmplă întru totul spontan şi fără efort.

Î: Şi ce descopăr?

M: Descoperi că nu este nimic de descoperit. Tu eşti ceea ce eşti, asta-i tot.

Î: Dar în ultimă instanţă, ce sunt eu?

M: Negarea ultimă a tot ceea ce nu eşti.

Î: Nu înţeleg!

M: Ideea ta fixă, că trebuie să fii ceva sau cineva, este ceea ce te orbeşte.

Î: Cum pot să mă dezbar de această idee?

M: Dacă te încrezi în mine, atunci crede când îţi spun că tu eşti conştienţa (awareness) pură care iluminează conştiinţa şi conţinutul ei infinit. Realizează aceasta şi trăieşte în consecinţă. Dacă nu mă crezi, atunci întoarce-te spre înlăuntru în căutarea lui „Cine sunt eu?”, sau focalizează-ţi mintea asupra Iui „Cine sunt”, care este fiinţa pură şi simplă.

Î: De ce anume depinde credinţa mea în tine?

M: De puterea ta de pătrundere în inimile altor oameni. Dacă nu poţi privi în inima mea, atunci priveşte în propria ta inimă.

Î: Nu pot face nici una nici alta.

M: Purifică-te printr-o viaţă folositoare şi bine rânduită. Veghează asupra gândurilor, simţămintelor, cuvintelor şi faptelor tale. Aceasta îţi va clarifica viziunea.

Î: N-ar trebui mai întâi să renunţ Ia tot, şi să duc o viaţă fără cămin?

M: Nu poţi să renunţi. Se poate să-ţi părăseşti căminul şi să pricinuieşti necazuri familiei tale, dar ataşamentele sunt în minte şi ele nu te vor părăsi câtă vreme nu îţi vei cunoaşte mintea în întregime. Întâi de toate, cunoaşte-te pe tine însuţi, toate celelalte vor veni odată cu asta.

Î: Dar mi-ai spus deja că sunt Realitatea Supremă. Asta nu-i cunoaştere de sine?

M: Bineînţeles că eşti Realitatea Supremă! Dar ce-i cu asta? Fiecare grăunte de nisip este Dumnezeu; să ştii lucrul acesta este foarte important, dar nu-i decât începutul.

Î: Ei bine, îmi spui că eu sunt Realitatea Supremă. Te cred. Ce urmează să mai fac?

M: Ţi-am spus deja. Descoperă tot ceea ce nu eşti tu. Corp, simţăminte, gânduri, idei, timp, spaţiu, fiinţă şi nefiinţă, aceasta sau aceea – nimic concret sau abstract din ceea ce poţi arăta nu eşti tu. O simplă afirmaţie verbală nu va ajuta – poţi să repeţi o formulă la nesfârşit fără nici un fel de rezultat. Trebuie să te priveşti continuu – îndeosebi mintea ta – clipă de clipă, nepierzând nimic. A te privi ca martor, este esenţial pentru separarea sinelui de non-sine.

Î: A privi ca martor – nu-i aceasta natura mea reală?

M: Când priveşti ca martor, trebuie să mai fie ceva de privit. Suntem încă în dualitate!

Î: Şi atunci cum rămâne cu observarea martorului ca martor? Conştienţa stării de conştienţă?

M: Combinarea de cuvinte nu te va duce prea departe. Pătrunde înlăuntrul tău şi descoperă ceea ce nu ești. Nimic altceva nu contează.

_______________

Nisargadatta Maharaj – Eu sunt Acela (fragment)