Iuda – trădător sau împlinitor?!

Trei titluri pe care le-am văzut astăzi m-au determinat să mă apuc de scris.

    1. Miercuri, ziua în care Iuda l-a trădat pe Isus
    2. Sărutul trădător
    3. Oricine te poate trăda, însă doar prietenii te vând

De peste 2000 de ani Iuda este sinonim cu trădarea, cu vânzarea celui mai impostat mesager al lui Dumnezeu, însăși fiul Acestuia pe simbolica sumă de 30 de arginți. De peste 2000 de se pare că oamenii au ales să-l arate cu degetul, să-l acuze, să-l înfiereze, să-l judece, să-l acuze dor pe Iuda, uitând că Pilat s-a spălat pe mâini și le-a dat posibiltatea să aleagă cine va fi crucificat – Isus sau Baraba. Astfel, trădarea fiind validată de popor.

Totuși, subiectul pe care ți-l propun nu este trădarea, ci împlinirea. Trei sunt întrebările pe care, cu acordul tău, ți le supun analizei.

  1. Ar mai fi fost crucificat Isus, dacă Iuda nu l-ar fi vândut?
  2. Dacă Isus nu ar fi murit ar mai fi putut să învie?
  3. Dacă Iuda este cel care și-a făcut treaba, de ce încă-l mai acuzăm?

Necunoscute sunt căile Domnului și totuși ele ni se mai și arată atunci când suntem dispuși să le vedem. Iar ceea ce văd eu adesea este lipsa asumării responsabilității, atenția îndreptată către ceea ce fac, ce nu fac, cum fac sau cum nu fac ceilalți. Cei mai mulți oameni sunt vânări de greșeli, îndreptători pentru strâmbii din viața lor, acuzatori, victime nevinovate și până la urmă, prea ocupați cu grija celorlalți, cei care nu-și fac treaba.

Aud adesea: „mi-a făcut…”, „mi-a spus…”, „m-a enervat”, m-a supărat”, „are ceva cu mine”, „am întârziat pentru că…(traficul, copilul, serviciul etc.). Când o să înțelegem că tot ceea ce ni se întâmplă este o consecință a ceea ce facem, a felului în care noi facem lucrurile. Nimeni nu ne poate supăra, enerva, jigni. Oamenii face ce pot, cum pot, cum știu, iar cei care se supără, se enervează, se simt jigniți suntem noi. Aceasta este alegerea noastră, în același condiții am putea să facem și altfel lucrurile.

Nu demult o doarmă pătrunsă adânc de propria-i dreptate, compasiune și mărinimie îmi spune: M-am rugat lui Dumnezeu să-l îndrepte! Făcând referire o persoană din proximitate care nu prea voia să-i facă pe plac, în consecință fiind cel care avea nevoie de corecție. M-am uitat la ea zâmbind și am întrebat-o: Cum ar fi fost dacă în loc să te ocupi de îndreptarea lui i-ai fi cerut lui Dumnezeu să te ajute pe tine să-l accepți așa strâmb? Te las să-ți imaginezi fața șocată care m-a pricit 🙂

Revenind la Iuda, din perspectiva mea el și-a făcut doar treaba și atât. Pur și simplu și-a interpretat rolul pe care-l avea în acest complex context. Dacă nici-un fir de păr nu se mișcă fără voia lui Dumnezeu, cu atât mai puțin un astfel de eveniment ar fi putut să se întâmple fără îngăduința Sa.

Și atunci:

  1. Iuda ce este de fapt?
  2. Un trădător sau un împlinitor al voii lui Dumnezeu?
  3. De ce ne băgam noi peste treaba lui Dumnezeu?
  4. Avem oarecum impresia că de la nivelul conștiinței și înțelepciunii noastre am orchestra mai bine bunul mers al lumii?
  5. Când ne ocupăm noi așa, cu mare simț de răspundere, de lucruri cu care n-avem nico treabă, a noastră grijă n seama cui rămâne?

De peste 2000 de ani ne împiedecăm în „trădarea” lui Iuda, ca de piatra din propriul pantof și nu vedem marea lecție a Învierii. Încă suntem la ochi pentru ochi, chiar doi pentru unul și prea prinși în treaba altora, al lui Iuda în speță, nu ne rămâne timp de a nostră – adică să vedem ansamblul și nu partea, să învățam marea lecție a Învierii și a Vieții.

Mi-ar plăcea să-mi scrii într-un comentariu părerea ta despre acest subiect.

Rămâi cu bine!

semnatura-Blaga-Maria

 

 

 

 

___________________
Foto credit: pixabay.com

 

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.