Fie să (Re)Înviem!

Fie să (Re)Înviem!

Incontestabil Isus a fost unu dintre marii maeștrii ai acestei lumi, un mare deschizător de drum și ce cale.  Poate că s-a născut prea repede, așa cu vreo 2020 de ani, pentru ca înțelesul acestei taine să poată fi de pe deplin pătruns.

Înainte de a fi Hristos, Isus a fost un om, un fiu de Dumnezeu, ca mine și ca tine. El a ales calea jertfirii, a sacrificiului de sine pentru ca lunii să-i fie revelată puterea de Co-creator.  „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea…” (Ioan: 14-12).

„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” E vă arat o Cale, pentru a ajunge la Adevăr și la Viață. Și cale pe care ne-a arătat-o este Iubirea. „Iubiți-vă unii pe alții”, care care trece prin „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, dar începe cu Iubirea de sine pentru a-l putea iubi pe aproape.

Cu blândețe, bucurie, iertare, non-judecată, răspândește învățătura. Nu obligă pe nimeni să-l urmeze („Lăsați morții să-și îngroape morții lor”) și cu toate că-și cunoștea menirea a spus: Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.Un om care întrupează toate trăirile și sentimentele.

Miracolul nu este moartea lui, ci Învierea. Transcenderea unei stări aparent de neconceput și totuși posibilă. Trezirea din moarte și (re)venire ala viață, străbaterea întunericului și ieșire în Lumină, revelarea infinitului către finit.

Încă avem nevoie de o zi (o sărbătoare) care să ne amintească acest lucru. Încă avem nevoie să ni se reamintească permanent jertfa, durerea – ne încărcam cu ea, ne hrănim cu ea, ne este familiară și pentru mulți oameni încă utilă și necesară, chiar dacă păguboasă. Încă, prea des, ne biciuim unii pe alții, ne încoronăm cu spini și ne punem cruci grele în spinare.

Încă avem nevoie de temple (biserici) în care să ne închinăm, să ne (re)găsim, să ne rugăm, să stăm de vorbă cu Dumnezeu și cu sfinții. Ne-am îndepărtat de Creație (oameni, natură) și ne-am refugiat în clădiri.

Încă avem nevoie, unii, ca lumina să fie aprinsă din exterior.  Încă nu ne-am (re)amintit cine suntem cu adevărat și să Lumina vine din Interior. Ne-m rătăcit în dogme și ne-am pierdut credința.

Eu cred în acel Dumnezeu infinit, care este în mine și eu în El. Și mai cred că Dumnezeu l-a făcut pe OM asemenea Lui, infinit, dar pentru că omul nu a putut să perceapă infinitul l-a finit pe Dumnezeu . . .  dându-i chipul lui (al omului). Aceste este Adevărul meu, nu-l impun nimănui, dar nici nu permit altora să-mi impună adevărul lor. Până la urmă fiecare suportă consecința alegerilor sale și este responsabil de ceea ce gândește, spune și face.

Vă îndemn pe fiecare să vă găsiți Adevărul vostru, adevărul care vă face liberi. Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide. (Matei: 7, 7).

Fie ca om-ul să (re)învie și să descopere dimensiunea vie și infinită a lui OM și să trăiască în mod conștient în ea și să-și asume pe deplin rolul divin de creator. Fie ca micul finit să-și (re)capete Măreția de infinit mare. Fie să (re)învățăm să trecem de pe modul de supraviețuire pe cel de viețuire. Fie să înțelegem că viața noastră este responsabilitatea noastră, că ceea ce trăim acum sunt consecințele alegerilor noastre, mai mult sau mai puțin inspirate, că nimic nu este întâmplător și că nici chiar Bunul Dumnezeu, care ne-a dat dreptul de liberă alegere,  nu ne poate schimba viața fără ca noi să ne facem partea din schimbare.

Fie să fim!

semnatura-Blaga-Maria

 

 

 

 

___________________
Foto credit: pixabay.com

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.