A corecta în public

A corecta pe cineva în public este primul păcat capital al educației. Un educator n-ar trebui să expună niciodată în fața celorlalți defectul unei persoane – oricât de mare ar fi acesta. Expunerea publică generează umilință și traume complexe, greu de depășit. Un educator trebuie să scoată în evidența mai mult persoana care greșește, decât greșeala însăși.

Părintii sau profesorii trebuie să intervină în fața tuturor, numai atunci când un tânăr a supărat sau a jignit pe cineva în public. Chiar și așa, trebuie să acționeze cu prudența pentru a nu turna gaz pe focul tensiunilor create.

Era o adolescentă de doisprezece ani, isteața, inteligentă, sociabilă, dar puțin obeză. Aparent, nu avea nici o problemă legată de obezitatea ei. Era o elevă bună, activă și respectată printre colegi.

Într-o zi, viața ei a suferit o mare schimbare.

A primit o notă proastă la o lucrare. A căutat-o pe profesoară și a cerut explicații asupra notei. Profesoara, care era nervoasă din alte motive, i-a dat o lovitură dureroasă, care i-a schimbat viața pentru totdeauna, numind-o „proastă grasă”, în fața colegilor.

A corecta pe cineva în public este deja ceva grav, a umili e dramatic. Colegii au râs de tânăra respectivă. Ea s-a simțit umilită și a plâns. A trăit o experiență cu un grad înalt de tensiune, care s-a înregistrat cu regim privilegiat, în centrul memoriei, în memoria de uz continuu.

Dacă privim memoria ca pe un oraș mare, trauma originală provocată de umilire, a fost ca o cocioabă construită într-un cartier frumos.

Tânăra a continuat să acceseze arhiva care conținea această traumă, ceea ce a produs mii de gânduri și reacții emoționale cu conținut negativ – care au fost înregistrate din nou, amplificând structura traumei. în acest mod, o traumă stocată în memorie poate să contamineze o întreagă arhivă.

Prin urmare, nu trauma originală devine marea problemă a sănătății psihice, așa cum credea Freud, ci continua ei realimentare.

Adolescenta corela fiecare gest ostil al celorlalți, cu trauma ei. Cu trecerea timpului, ea a produs mii de „cocioabe”. Acolo unde era un cartier frumos, în subconștient s-a creat un peisaj dezolant.

Adolescenții trebuie să se simtă frumoși, chiar dacă sunt obezi, au un defect fizic sau dacă, într-o formă sau alta, corpul lor nu se încadrează în tiparele de frumusețe oferite de mass-media. Frumusețea se află în ochii celui care privește.

Dar, din nefericire, mass-media induce pe tineri în eroare, inoculând în subconștientul lor o anumită definiție a frumuseții. Fiecare imagine a modelelor pe coperțile revistelor și din anunțurile publicitare ale televiziunilor se înregistrează în memorie, creând matrice care îi discriminează pe cei ce nu se încadrează în șablon. Acest proces îi limitează pe tineri – chiar și pe cei mai puțin influențabili.

Când se află în fața oglinzii, ce observă? Calitățile, sau defectele? De cele mai multe ori, defectele.

Mass-media, în aparența atât de inofensive, produc printre tineri discriminări greu de imaginat.

Aș vrea să nu uitați că, prin intermediul acestui proces, o respingere se transformă într-un monstru, un educator tensionat devine un călău, un ascensor devine o cutie fără aer, o jignire publică paralizează inteligența și generează teama de a-și expune ideile.

Adolescenta din relatarea noastră a început să-și blocheze în mod gradat memoria, printr-o lipsă de respect de sine și printr-un sentiment de incapacitate. A încetat să mai obțină note bune.

A cristalizat o minciună: că nu era inteligentă. A avut mai multe crize depresive. A pierdut bucuria de a trăi. La optsprezece ani, a încercat să se sinucidă.

Din fericire, nu a murit. A făcut tratament și a depășit trauma. Acea tânără nu dorea să ucidă viața.

În fond, ca toți cei deprimați, era însetată și flămândă de viaţă. Ceea ce dorea, era să-și distrugă durerea cumplită, disperarea și sentimentul de inferioritate.

A atrage atenția, sau a scoate în evidență, în public, o greșeală sau un defect al tinerilor și adulților poate genera o traumă de neuitat, care le va controla toată viața. Chiar dacă tinerii vă decepționează, nu-i umiliți.

Chiar dacă merită o pedeapsă serioasă, căutați să-i chemați și să-i corectați în particular. Dar, în principal, stimulați-i pe tineri să reflecteze. Cel care stimulează gândirea, este un artizan al înțelepciunii.
______________________
Augusto Cury – Părinti străluciți – profesori fascinanți (fragment), editura For You

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.