Ne-am născut din miraculoasa întâlnire dintre un anume bărbat și o anume femeie. Din oricare alt bărbat și/sau oricare altă femeie – nu am mai fi ceea ce suntem acum.
Prin mama și prin tatăl nostru suntem rezultatul unirii a două familii, fiecare având în spate un șir nenumărat de oameni. Noi, fiecare suntem contribuția acelor nenumărați oameni. Suntem o verigă din lanțul infinit din care facem parte.
Onorându-ți strămoșii te onorezi pe tine la fel cum urându-ți strămoșii sau pe unii din ei, te dezîmputernicești pe tine, ești în conflict cu tine, urăști, chiar dacă inconștiente, părți din tine și nu ai cum să te manifești la întregul tău potențial.
Indiferent ce au făcut strămoșii tăi, indiferent cărei generații aparțin ei, tu ești și rezultatul a ceea ce s-a întâmplat cândva. Dacă încă nu ai înțeles încă, poate că acum este momentul, strămoșii tăi au făcut tot ce au putut, atât de bine cât s-au priceput ei pe nivelul lor de conștiință.
Dacă tu crezi că ei sunt o problemă, fii tu soluția!
Până când (mai) ai de făcut reproșuri la adresa părinților, bunicilor, neamului tu nu ești vindecat, tu nu ai reușit să faci pace cu tine și cu ceilalți, tu încă mai vrei să-i schimbi pe ei și/sau modul lor de gândire, și nu pe tine. Toate acestea sunt în tine și de acolo produc emoții și implicit consecințe asupra vieții tale la toate nivelurile (sănătate, relații, bani…).
Nu-i treaba să-ți corectezi strămoșii, nu-i treaba ta să-i schimbi pe ei, nu-i treaba ta să-ți „crești spiritual ” părinții. Se schimbă ei singuri, dacă înțeleg că asta le-ar fi de folos. Cresc ei singuri, dacă pot și dacă vor. Treaba ta este să înveți să-i accepți și să-i iubești așa cum sunt. Limitele și limitările celorlalți nu sunt problema noastră, însă exclusiv de noi depinde să le putem accepta fără să fim deranjați de ele.
Nu-i treaba ta să judeci nici realizările nici nerealizările lor. Treaba ta este ce faci cu ceea ce ai primit, treaba ta este să observi, să accepți, să schimbi la tine dacă este ceva de schimbat.
Da, poate că unii dintre strămoșii tăi nu au luat cele mai înțelepte decizii, nu au făcut cele mai onorabile acțiuni, dar poate exact acestea te-au ajutat pe tine să fii unde ești. Faptul că ei au furat ca să nu le moară copiii a permis ca tu să te naști sau să ai astăzi un acoperiș deasupra capului. Bătăliile lor permit ca astăzi să trăiești în pace.
Nu mai contează ce au făcut ei, important este ce faci tu. Judecându-i pe ei te condamni pe tine!
De multe ori, prinși în plasa propriei suferințe, nu vedem și partea plină a paharului. De la strămoși am moștenit și foarte multe lucruri bune, calități pozitive, resurse extraordinare – înțelepciune, creativitate, iscusință, bunătate, generozitate, frumusețe, curaj, determinare, credință, bucurie, seninătate, sănătate, valori personale pe care ni le-au transmis etc.
Până la urmă, strămoșii, străbunii, înaintașii, cum vrei tu să le spui, sunt rădăcinile care ne susțin.
Cum poți să-ți onorezi străbunii?
- onorându-te pe tine
- recunoscându-le meritele
- gândindu-te cu drag la ei
- consacrându-le fapte bune pe care le faci în acest scop
- făcând rugăciuni pentru ei
- aprinzând lumânări cu intenția de a-i onora
- oferind ofrande în numele lor
Onorează-ți strămoșii; tu trăiești prin ei și ei prin tine. Cel ce nu are rădăcini, nu are nici coloana vertebrala…
________________________________
Foto credit: pixabay.com
___________
Foto credit: pixabay.com
