Suntem ceea ce am învățat să fim și rămânem așa cât timp vrem noi sau până când ne conștientizăm condiția și facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a ajunge ceea ce alegem să fim, ceea ce ne dorim să fim.

„Tradițiile de familie ne pot influența alegerea partenerului de viață, a studiilor și a locului de muncă, a felului în care trăim, ne educăm și creștem copiii, precum și starea de sănătate și concepția despre fericire. Tradițiile de familie pot fi schimbate prin alegeri conștiente, valori clare și schimbarea obiceiurilor.” Terenia Mocna

Sunt ceea ce am învățat să fiu!

Ne place sau nu până când devenim conștienți de viața noastră, de limitele și limitările din ea, suntem ceea ce învățăm să fim. Copiii învață ceea ce trăiesc și exemplele primare și determinate sunt părinții. Am învățat de la părinți, prin părinți și în relație cu părinții.

Dacă în copilărie ți s-a întâmplat ceva, ai suferit o traumă (relația toxică a părinților tăi, divorțul părinților, boala sau moartea unui părinte, plecare unui părinte la muncă în străinătate, dependența părinților de alcool sau droguri, abandonul, creșterea copilului la bunici, lipsa emoțională a părinților etc. ) și încă te doare, înseamnă că acea rană este încă deschisă. Până când este activă, mai mult sau mai puțin conștient, ești marcat de acea rană, de acea suferință.

„Părintele de același sex are rolul de a ne învăța să iubim, să ne iubim și să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învață să ne lăsăm iubiți și să primim iubirea.” Lise Borbeau ( în cartea „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine”.).

Cum să înveți ce este iubirea și apoi să o primești și să o oferi când nu prea ai de unde. Părinții, prin istoricul lor, sunt cine pot să fie și fac tot ceea ce pot și cum pot pentru copiii lor.

Oricum ar fi familia este prima școală și în ea învățăm prin modelul părinților să fim și suntem așa cel puțin o vreme.

Judecățile și prejudecățile pe care le căpătăm, percepțiile eronate, convingerile limitative și auto-sabotoare ne trăiesc. Până când ești victimă viața ta se desfășoară fără să crezi că poți să o influențezi într-un fel, te simți nedreptățit, neînțeles, pradă soartei și ghinionului.

Relația cu mama (conștientizarea relației cu mama, a tiparelor emoționale moștenite sau activate de mama, conștientizarea și vindecarea rănilor în relația cu mama, identificarea și eliberarea de convingerile limitative legate de mamă, feminitate și energia feminină).

Relația cu tatăl (conștientizarea relației cu tatăl, a tiparelor emoționale moștenite sau activate de tată, conștientizarea și vindecarea rănilor în relația cu tata, identificarea și eliberarea de convingerile limitative legate de tată, masculinitate și energia masculină).

Sunt ceea ce aleg să fiu!

Unde și când ai renunțat la visul tău? Cine ți-a trasat viitorul? Ești în prezent sau oscilezi între trecut și viitor?

Schimbarea perspectivei de la victimă la responsabilitate face diferența – este puntea dintre ceea ce trăiești și ceea ce vrei să trăiești.

Transformarea lumii exterioare începe prin cunoașterea și schimbarea lumii interioare. Aici este începutul – la noi înșine. De fapt viața noastră este doar despre noi – noi cu noi și noi cu ceilalți.

Este bine să înțelegem că schimbarea este responsabilitatea noastră. Intenția este aceea de a ne înțelege pe noi înșine, de a ne asuma propria existență și nu de a-i lăsa pe alții să transforme în ceva care corespunde dorințelor lor.

Găsește-ți visul și urmează-l!

Poți să ai tot ce-ți dorești, odată ce conștientizezi și înlături ceea ce te ține departe de visul tău.