Da, sunt extraordinară!

Multă-vreme nu mi-am dat voie să fiu ceea ce sunt. În copilărie, având ceva percepții extrasenzoriale, chiar mi-am dorit să fiu „normală” (în felul în care înțelegeam atunci normalitatea).

Experiențe din copilărie m-au făcut să mă închid în mine, să învăț să spun ceea ce era acceptabil, în timp ce puteam să gândesc ceea ce voiam. Îmi era oarecum destul de ușor, întotdeauna având o bună intuiție simțeam oamenii și știam sau mai corect simțeam cum să mă adaptez interlocutorului. Așa m-am transformat într-un cameleon veritabil.

Undeva pe la 13 – 14 ani, am încheiat parțial socoteala cu „gura lumii”. Atunci am înțeles că indiferent ce faci și cum faci, vor fi unii oameni care vor fi mulțumiți și alții care vor avea ceva de comentat, de adăugat. Că uneori comportamentul și calitățile tale vor fi apreciate, alteori contestate. Că ești bun atunci când lumea obține ceea ce vrea de la tine și rău atunci când ceea ce faci sau spui este contrar opiniilor sau așteptărilor lor. Totuși multă vreme am rămas cu frica de a nu fi judecată și făceam ceea ce trebuia ca să mă încadrez în normele societății.

Nu știam, nu m-a învățat nimeni să fiu, doar ce să fac și mai ales ce să nu fac. Nu m-a învățat nimeni să îmi ascult emoțiile, mai degrabă mi s-a spus că ar fi spre binele meu să nu știe nimeni ce este în sufletul meu și așa m-am înstrăinat din ce în ce mai mult de mine. Nu m-a învățat nimeni să mă apreciezi, ci mai degrabă să mă critic. Multă vreme m-am crezut defectă și inadaptabilă. Trăiam în două lumi – una a mea și una a lor, a celorlalți.

La început orgoliul a fost cel care m-a protejat, m-a susținut, m-a ajutat să pun limite, să refuz, să-mi susțin punctul de vedere. Am funcționat așa o vreme, n-aș putea să spun neapărat că am și trăit, mai degrabă eram pe modului de supraviețuire. Viața, Dumnezeu, Universul mi-a și oferit loc de joacă având mai mereu funcții de decizie și conducere. Cu toate acestea nu eram fericită, lipsea ceva, nu știam ce, însă era acel gol.

Mai târziu, la 33 de ani, după ce cochetasem ani la rând cu schimbarea, am avut și curajul de a-mi asuma ceea ce sunt și a deveni ceea ce eram. Au fost ani la rând de căutări și rătăciri și regăsiri. Am căzut de nenumărate ori, singură sau cu ajutor m-am ridicat de fiecare dată. Am întâlnit oameni de la care am învățat cum să fiu și oameni de la care am învățat cum să nu fiu. N-a fost ușor, dar acum pot să spun că a meritat fiecare secundă și fiecare julitură.

Așa am înțeles că nimeni nu te poate învăța cine ești tu, poate eventual să te (re)orienteze către tine, că nimeni nu poate să-ți spună cine ești tu, poate eventual să te ajute să (re)descoperi. Oamenii te pot ajuta, susține, îndruma în proces, dar experiența trebuie să fie a ta. Nimeni nu poate mânca și acest lucru să-i țină altuia de foame, la fel și cu viața – este a ta și numai tu poți să o trăiești, dacă alegi acest lucru, dacă nu poți și doar să respiri.

Nu m-a învățat nimeni despre autenticitate și sinceritate și de multe ori am constatat că a spune adevărul are consecințe negative. Deși prima mea poezie n-a fost „Cățeluș cu părul creț”, am învățat totuși să jur că nu fur când eram prinsă cu rața-n gură, dezvoltând ca și comportament de protecție minciuna.

Ani la rând, înainte de a face pace cu mine, am fost cel mai aprig inamic al meu. Am tras de mine fără odihnă, mi-am luat standarde exterioare și încercam să mă încadrez în ele.  Apoi, a urmat perioada de-construcției și reconstrucției. Am dat jos măști, am schimbat credințe, m-am descoperit sub noianul de toate cele adunate și care acopereau ceea ce eram cu adevărat. Am învățat să dansez cu viața, chiar dacă uneori ne mai călcăm pe picioare.

Așa am descoperit optimismul, sinceritatea, autenticitatea, bucuria de trăi, curiozitatea, entuziasmul, capacitatea de a mă minuna din nou (mirarea) și mai ales joaca. Am fost un copil destul de serios și relativ repede m-am făcut mare și abia mare am descoperit că joaca este cel mai serios lucru din lume – în timpul jocului suntem acolo, atât de prezenți încât timpul își pierde importanța, foame și setea nu există, creativitatea e la ea casă și mai ales ușurința. În joc nimic nu este imposibil și orice se poate remedia, dacă nu a ieșit bine din prima. Bine-ar fi să luăm cu noi pe parcursul vieții bucuria jocului, asta ne-ar scuti de multe complicații inutile.

Zâmbetul, optimismul, veselia nu înseamnă lipsa provocărilor și a problemelor, ci existența stimei și iubirii de sine. Când menirea ta este să fii îndrumător și să educi, n-are cum să fie simplu. Știu însă că orice problemă are și cel puțin o soluție și că ele vin la pachet. Am învățat să ies din vâltoarea minții și să găsesc soluția, fără a mă afunda în neputință,  disperare și suferință.  Important este să știi că ele îți sunt date ție pentru un motiv anume și dacă nu ți-ar folosi nu le-ai avea.

Ca particularitate a menirii mele sunt conștientă că de multe ori pentru a face lumină trebuie să cobori în întuneric, să te confrunți cu umbrele și demonii tai și ai oamenilor cu care lucrezi. Le am pe ale mele și uneori și pe ale celorlalți, toate menite a mă șlefui, a scoate în fiecare zi din mine cea mai bună variantă a mea.

Am o misiune personală fantastică și n-aș schimba-o. Am primit daruri pe care le-am respins înainte de a le aprecia, pe care le-am căutat după ce le-am pierdut și pe care le-am dezvoltat și rafinat prin zeci de mii de ore de muncă cu mine însămi. Îmi cunosc, recunosc și asum puterea cu recunoștință pentru fiecare clipă a vieții mele. Știu și simt cu fiecare respirație iubirea lui Dumnezeu fașă de mine, protecția și grația divină care mă însoțesc.

Când faci ceea ce-ți place, când vocația îți este meserie, când prin profesie Doamne – Doamne îți pune sufletul a mii de oameni în palme, când vezi transformarea pe chipul acestora și ai conștiința faptului că ai contribuit la acest lucru,  când citești zilnic mesaje de mulțumire și recunoștință, uneori de la oameni pe care nici nu i-ai întâlnit, nu poți fi altfel decât binecuvântat.

Da, mai mereu viața mea bate și cele mai tari scenarii SF, dar nu aș schimba-o pentru o nu mai știu să trăiesc altfel.

Sunt extraordinară, nici nu se poate altfel. Trăiesc o viață la care nici măcar nu am visat vreodată. Dacă aș scrie o mică parte din ceea ce trăiesc mulți s-ar mira de bogăția imaginației mele.

Sunt extraordinară chiar și atunci când mă supăr, mă enervez, îmi pierd răbdarea, sunt tristă sau bolnavă. Tot și toate au rostul și sensul lor, important este să știi când să iei o pauză, când să mergi mai departe și când să renunți la ceea ce nu-ți mai folosește.

Adesea suntem tentați să trecem cu vederea calitățile, abilitățile, trăsăturile noastre pozitive, darurile noastre. Din lipsa experienței de a valoriza, din frica de a nu părea că ne lăudăm sau că suntem orgolioși, ne devalorizăm și așteptăm ca alții să ne dea valoare. Nu ratăm a ne critica și lipi tot felul de etichete negative, însă uităm să ne apreciem.

Acum, privind în urmă, cred despre mine că am fost un copil cu minte și nu unul cuminte. Am fost suficient de căpoasă ca să fac cam ceea ce voiam, în limitele vârstei de atunci, și pentru că-mi vedem de școală, părinții mei nu și-au bătut prea tare capul cu mine. N-am făcut mari năzbâtii, dar de câte ori mi se spunea că trebuie să fac ceva mintea mea căuta o formă în care să facă lucrurile altfel. Văzând că mă descurc singură și chiar atunci când cad, cad în picioare, mai târziu m-au susținut să fac ceea ce doream, să fac școlile pe care mi le alegeam, îmi dadau sfaturi, dar decizia a fost a mea, chiar și atunci când nu erau de acord cu mine – cred că acesta a fost marele merit al părinților mei. La fel ca și în copilărie fac și  astăzi, mintea mea așa este educată, când oamenii îmi spun perspectiva lor asupra ceva, ce evident nu aduce împlinirea din moment ce sunt la mine în cabinet, prin întrebări le ofer posibilitatea de a vedea și alte perspective.

Sunt extraordinară pentru că sunt eu însămi. Sunt extraordinară pentru că îmi dau voie să fie așa. Sunt extraordinară pentru că sunt. Sunt extraordinară cu toate bunele și nebunele mele. Sunt extraordinară și atunci când lucrurile îți ies cum vreau și atunci când nu se întâmplă așa. Nimeni și nimic nu-mi poate lua ceea ce sunt – și sunt extraordinară!

Extraordinar sau extraordinară ești și tu cel/cea care citești. La fel de extraordinară ca și mine, deși viața noastră s-ar putea să fie totalmente diferită.

Pe măsură ce dai jos ceea ce nu ești se poate manifesta adevărata ta esență. Nu-i greu să fac acest lucru, greu este să te apuci și mare rezistența și frica de schimbare, este mai ușor să mergi pe drumul deja cunoscut și bine bătătorit chiar dacă nu te duce unde vrei, îți dă iluzia siguranței. Tot ceea ce îți dorești este în afara zonei de confort și ieșirea din aceasta presupune necunoscut, curaj, asumare, schimbare și altele.

A fi extraordinar nu te face mai bun decât alții, ci egalul lor. A fi extraordinar te face să te cunoști, să te recunoști și să te manifești pe tine. A-ți cunoaște meritele este semn de onorare a propriei ființe. Poți să fii și extraordinar și smerit în același timp. faptul că știi tu cine ești este suficient, nu trebuie strigat în piața publică.

Am scris despre mine cât n-am făcut în toată viața și asta doar pentru a te inspira, mobiliza, urni să pornești în călătoria magică a descoperirii de sine, a cunoașterii și mai ales a autocunoașterii, a transformării personale, a descoperirii extraordinarului din tine. Aceasta a fost calea mea, nu-i bună, nu-i rea, este și atât. Experiențele sunt neutre, felul în care le interpretăm le dă valența de bine – rău. Din orice lucru, aparent rău, este ceva bun de învățat și ceea ce înveți va face diferența.

Tu ai curajul să mergi pe calea ta, caut-o, găsește-o și urmează-o. Fii tu însuți, fii extraordinar și unic și irepetabil, de acesta ai nevoie, de aceasta are nevoia lumea, viața, universul. Doar așa te poți manifest ape tine și prin aceasta să-ți aduci contribuția personală la tot ceea ce este.

„Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Peter O’Toole

 

Da, sunt extraordinară, la fel ești și tu!

semnatura-Blaga-Maria

 

 

 

 

___________________
Foto credit: pixabay.com

 

 

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.