Sub masca sportivului

Sub masca sportivului

Sportul din punctul de vedere al corpului este strâns legat de nevoia lui de mișcare. Prin mișcare corpul menține mușchii în formă pentru buna sa funcționare în activitățile de zi cu zi. Corpul folosește mușchii pentru diferite procese interne dar și externe, de la hrănire cu ajutorul sângelui, la eliminarea și curățarea rezidurilor și toxinelor prin limfă și sistemul de excreție, până la capacitatea de a se deplasa în voie. Cu alte cuvinte este foarte bine și chiar recomandat să facem mișcare sau sport, indiferent sub ce formă, atât timp cât nu ne îndepărtăm prea mult de utilitatea ei de bază. Dar, de multe ori lucrurile se întâmplă diferit iar mișcarea prin sport este folosită și ca substituent pentru nevoile noastre din sfera mental-emoționalului.

În jur de vârsta de 18 ani, m-am hotărât să merg la sala de fitness, eram motivat de dorința să îmi „construiesc” un corp musculos, inspirat fiind de cei care făceau deja acest lucru. În mintea  îi vedeam pe cei care arătau bine fizic și cu mușchi ca fiind mai siguri pe ei, încrezători în sine, populari, în centru atenției, femeile „roiesc” în jurul lor. Credeam că ei au parte de tot creea eu eu nu aveam în acel moment: încredere în mine, atenție din partea fetelor, apartenență unui grup de băieți populari; credința că „sunt invizibil pentru cei din jurul meu”.

Inconștient, prin neasumarea propriei responsabilități – și nu știam pe atunci că există acest lucru, am vrut să îmi compensez frustrarea prin felul în care arăt. Frustrare generată de sentimentul de rușine, datorită faptului că mă consideram inferior fată de un ideal. Ideal creat din convingerea că „eu ar trebui să fiu într-un anumit fel” pentru a avea succes. Mă devalorizam considerându-mă nepotrivit, defect, că nu sunt îndeajuns pentru așteptările venite din exterior.

Pas cu pas, aspectul meu fizic bine lucrat la sală a devenit o puternică mască, în spatele căreia îmi ascundeam propria-mi vulnerabilitate. Antrenament cu antrenament, am reușit să îmi creez un adevărat mecanism de „înlocuire” a adevăratei stime de sine și a încrederii în mine prin valorificarea aspectului fizic. Sportul a devenit o forma de echilibrare în fața complexelor de inferioritate. Faptul că arătam mai bine, fată de ceilalți mă făcea să mă simt mai încrezător, mai impunător, atrăgeam atenția și laude în jurul meu, dar de fiecare dată când emoțiile prindeau glas, toată această protecție pe care mi-am creat-o dispărea – „ținea până la prima ploaie”. Oricât de mult aș fi luptat să țin această voce sub tăcere, oricât de mult aș fi continuat să mă antrenez în sală, lucrurile aflate în dezechilibru în interiorul meu continuau să își facă simțită prezența fiind tot mai puternice. Toate aceste lucruri le făceam cu un foarte mare efort fizic și consum ridicat de energie. Corpul suferea, în urma suprasolicitării ajungea de cele mai multe ori la accidentări.

Pe câți nu vedem că petrec ore în șir la sală, fiind preocupați de acest lucru încât își neglijează dezvoltarea și altor abilități. Bărbații și femeile, deopotrivă, datorită complexelor de inferioritate și a nerecunoașterii propriilor valori, aleg ca formă de compensare aspectul lor fizic. Sportivii datorită unor traume din trecut (fie că au avut parte sau doar au asistat la aceste traume fizice sau emoționale), tocmai din dorința de a se proteja pe viitor recurg  la a-și crește masa și forța musculară. Acest lucru în viziunea lor le oferă o mai mare siguranța, putându-se apăra sau impune mult mai ușor în eventualitatea că această traumă s-ar repeta.

Rezolvarea nu vine stând pe loc și antrenându-ne doar un mecanism de protecție sau de compensare. Rezolvarea vine din afara zonei de confort. Ne focalizăm atenția cu adevărat pe nevoile din viața noastră, cele care au o reală nevoie de echilibru. Un lucru pe care un sportiv din acestă categorie îl evită este să intre mai adânc în interiorul lui, pentru a se vindeca, a se elibera, pentru a-și „antrena” pe lângă mușchi și emoțiile.

Eu am devenit sportiv ca un mecanism de apărare în fața sentimentului că nu sunt destul de bun, de deștept, de frumos, de atrăgător, că în general nu sunt… destul?!

Tu ce antrenezi la sală?

Cu drag,

____________________

Foto credit: pixabay.com

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.