Refuzul relațiilor sexuale ca pedeapsă

Refuzul relațiilor sexuale ca pedeapsă

Multe femei sunt rănite de comportamentele și atitudinile partenerilor; nu sunt fericite și se simt neînțelese, neputincioase. Au făcut mai multe încercări stângace ca să-și exprime indispozițiile, dar au fost respinse, disprețuite, ignorate. Partenerul de viață nu le-a acordat niciodată atenția și recunoștința la care aspirau; unele au luptat cu mult curaj, altele au ținut în ele, uneori pe parcursul a câțiva ani. Și dacă cuvintele, țipetele și tăcerile nu sunt suficiente ca să-l facă să reacționeze, distanța va fi afirmată prin refuzul relațiilor sexuale: acolo, cel puțin partenerul nu va putea nega că ceva nu merge. Închise în furia lor, fiind private și privind de sex, femeile să opun, se revoltă, reiau puterea: „Vom fi doi care suferim frustrarea!”

Refuzul relațiilor sexuale este o strategie la care recurg femeile care nu știu să se facă înțelese. Din ciudă, lipsite de ocupație, ele pedepsesc prin absența sexului. Această afirmare de sine stângace este măsura imaturității lor emoționale și afective: iată cum deschid ele dialogul. Din păcate, dacă partenerul lor pune întrebări despre închiderea lor, ele nu știu mai mult pentru a-și exprima nevoile lor contrariate. Sunt absorbite de furia lor, nu renunță la puterea pe care o au de a-l răni pe celălalt. Astfel, nu mai este vorba doar ca ele să fie înțelese, ci să facă rău, așa cum ele au parte de rău. Sunt rari partenerii perseverenți care vor încerca să înțeleagă cu adevărat; mai mulți vor fi cei care vor aștepta ca furtuna să se risipească, mergând în altă parte pentru a se satisface sexual. Evident, această dinamică nu face decât să accentueze durerea distanței. Niciodată un cuplu nu reușește să se înțeleagă într-o astfel de deficiență a actelor de comunicare.

În niciun moment sexualitatea nu ar trebui să fie o monedă de schimb, de represiune și de constrângeri. Dar constat regulat în ședințele de terapie de cuplu că, pentru a-și manifesta nemulțumirea și opoziția, unei femei își folosesc sexualitatea ca armă a furiei. Dar pe cine fac ele să plătească, de fapt? În loc să-și spună clar tulburarea și să păstreze un contact emoțional sănătos cu partenerul lor de viață, ele se închid psihologic și fizic. Fiecare pierde ocazia de a avea o discuție sinceră orientată către bunăstarea comună și plăcerea reciprocă a unei apropieri fizice.

Femeile furioase ar trebui să se exprime prin cuvinte, nu prin refuzul unui orgasm în doi. Bărbații ar trebui să respecte limitele femeilor și să nu ezite niciodată să pună înainte necesitatea de a înțelege fluctuațiile dorinței lor sexuale sau a partenerei lor. Sexualitatea este o formă subtilă de schimburi, un instrument de comunicare minunat, care poate fi ocazia apropierilor extrem de atrăgătoare pentru sănătatea fizică și psihologică a cuplului.
____________________________________
Marc Pistorio – Înțelepciunea furiilor noastre. De la furia care distruge la furia care construiește. Editura Niculescu, București – 2017

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.