Mi-e frică, ce mă fac?

Mi-e frică, ce mă fac?

Copil fiind, am învățat frica de dentist. La mine s-a manifestat prin controale lunare la dentist, pentru a fi sigură că nu am carii și, Doamne ferește, probleme mai grave. Mai târziu, când am cunoscut oameni cu frică de dentist, care nu mergeau cu anii, urmând ca ulterior să facă lucrări dentare (extraordinar de dureroase după părerea mea) care îi înspăimântau, dar știau că nu au de ales, nu reușeam să înțeleg cum numesc ei asta frică de dentist și nu curaj extraordinar!

Tot în copilărie am fost confruntată cu frica de necunoscut. Cred că din școală, prin tiparele sistemului de învățământ, se inoculează copilului programarea în cunoscut. Până și problemele de matematică, fie ele oricât de dificile, fac parte din tipare cunoscute, iar prin „repetiția e mama învățăturii” copilul învață să proiecteze totul în cunoscut. Ei bine, impactul în cotidian este extraordinar. Oamenii ajung să stea în locuri de muncă de care se plâng 90% din timp, fără ca măcar să încerce să facă o schimbare, poate că ei nici nu sunt siguri că nu le place, dar dacă toată lumea se plânge, ei de ce ar ieși din tipar? Cum să iasă în evidență?

O prietenă dragă mie mi-a spus în urmă cu mulți ani că o relație merge înainte din iubire sau din frică, niciodată din ambele. Mai târziu am citit și eu cărțile din care a citit ea această informație magică. Deci, frica ne ține blocați în ceea ce cunoaștem, pentru că, nu-i așa, „răul pe care nu-l cunoaștem e mai negru decât cel pe care îl cunoaștem”? Și dacă lucrurile ar fi în realitate altfel? Dacă putem reduce doza de frică și să creștem doza de iubire, iar apoi să urmărim schimbările?

Maria mi-a recomandat să fac o schimbare de 5% pe zi în ceea ce doresc să schimb. Nu-i așa că pare ușor? Și atunci, de ce să nu facem această schimbare?

Personal, rememorez multiple situații în care am fugit de-a dreptul de cunoscut, și m-am băgat cu capul în necunoscut. Niciodată nu am regretat o astfel de decizie, poate și pentru că am pornit pe principiul că ÎNTOTDEAUNA MĂ AȘTEAPTĂ CEVA MAI BUN.

Sunt convinsă că citind aceste rânduri te gândești că sigur nu am avut o situație atât de gravă precum este a ta, cea de acum. De acord, haide să facem un exercițiu, imaginează-ți că ceea ce îți provoacă ție frică în momentul de față i se întâmplă celei mai bune prietene ale tale, celui mai bun prieten, fiicei sau fiului tău. Ce sfat i-ai da respectivei persoane? Tu de ce nu îți urmezi sfatul?

Pentru a-ți permite să mă cunoști mai bine, chiar vreau să îți povestesc foarte pe scurt o astfel de întâmplare din viața mea. După o despărțire destul de dureroasă datorită implicațiilor relației, mi-a venit un gând, care nu-mi mai ieșea din minte, vreau să plec la Paris. După ce am vizitat Parisul (pentru a treia oară până atunci), în drum spre România mă întrebam de ce mă întorc, mi-am și răspuns imediat, să-mi fac bagajele și să mă întorc la Paris. Un foarte bun amic, mi-a și spus că, la cum mă cunoaște, într-o lună voi fi la Paris. Într-o zi de octombrie, când trebuia doar să confirm ziua în care voi începe lucrul la o bancă de renume din oraș, am sunat directoarea să îi spun că nu mă pot angaja, pentru că eu plec la Paris. Nu aveam absolut nimic tangibil, dar știam că totul se pregătește. Ziua următoare l-am cunoscut pe cel care apoi mi-a devenit soț și partener în tot ceea ce am făcut de atunci înainte, și care mi-a spus direct, înainte ca noi să ne cunoaștem, că pot veni la el și mă ajută cu tot ce am nevoie. În aproximativ o lună aterizam la Paris!

Nu spun să faci lucruri nebune, spun doar să vorbești cu frica ta, să fii sigur(ă) că nu trece viața pe lângă tine pentru că ție îți este frică să trăiești!

___________________

Foto credit: pixabay.com

Editor

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.