Arta de a observa fără să judeci

Arta de a observa fără să judeci

Nu putem să schimbăm ceea ce s-a întâmplat în timpul unei zile care a trecut, dar mintea noastră încearcă adesea să rescrie sfârșitul gândindu-se cum ar fi trebuit sau cum ar fi putut să fie lucrurile altfel. Uneori ne ducem la culcare copleșiți de vinovăție, durere, stres, furie sau suferință: De ce am făcut oare asta? De ce mi sa întâmplat mie asta? Trebuia să fac asta. Aș fi putut să fac aia. De ce mă tratează în felul acesta? Mă simt atât de vinovat să spun toate aste lucruri negative. Sunt atât de furios pe el/Ia! Nu e corect ceea ce mi se întâmplă!

Dar oare cu ce ne ajuta toate acestea? Nu fac decât să ne așeze intru în loc agitat, nelalocul lui și asta chiar înainte de a ne culca. Poți vedea absurditatea faptului de ne stresa singur înainte de a ne băga în pat? Ne trezim gândindu-ne, mai ales la capătul unei zile grele: În regulă, ziua sau terminat și pot și eu în sfârșit să merg la culcare, dar apoi mintea începe să vorbească despre ce s-a întâmplat, și atunci s-a terminat cu somnul; este imposibil. Nu ne putem găsi pacea interioară decât atunci când lăsăm ziua să plece. Știu că pare mai ușor de spus decât de făcut, dar puțin câte puțin, prin practică, ajungem să reușim să lăsăm ziua acolo unde este ea, știind că am făcut tot ce am putut mai bun.

Frumusețea vieții constă în faptul că aceasta se repetă. Chiar dacă nu putem schimba ceea ce sa petrecut într-o anume zi, sunt șanse să avem din nou ocazia să fim puși la încercare într-o situație similară. Așadar, să le stăm în acea zi orice ar fi fost, însă cu conștientizarea faptului că cel mai probabil vom avea o ocazie similară. Apoi, când acea ocazie se ivește, vom face conexiunea: Oh, acum am ocazia să încerc asta puțin altfel și să văd ce se întâmplă. De exemplu, dacă mă uit asupra zilei care a trecut și observ o parte în care au fost lipsită de răbdare cu fiica mea, pot reflecta asupra motivelor lipsei de răbdare cu fiica mea: Oh, da, încercam să pregătesc cină și era să ard mâncarea, și apoi a sunat telefonul în același timp în care fiica mea mi-a pus o întrebare, și eu nu m-am răstit la ea spunându-i: „Du-te și întreabă-l pe taică- tău!”

Când reflectez asupra acestei întâmplări, nu ma învinovățesc sau mă pedepsesc aspru pe mine însămi pentru lipsa mea de răbdare sau pentru că m-am înfuriat pe fiica mea când aceasta ma întrerupt.  Doar conștientizezi faptul că am fost lipsită de răbdare, în această conștientizare simplă apare noua acțiune. Acum pot să văd că data viitoare pot pur și simplu să îi spun fiicei mele că îi voi răspunde în câteva clipe, în cazul în care nu este urgență. Apelurile telefonice se pot transforma în mesaje vocale dacă trebuie să mă ocup de mâncarea de pe foc. În felul acesta, pot să văd că prin Trăirea Prezentului, un răspuns diferit ar putea să fie benefic atât celor dragi și mie însămi.

Mulți dintre noi putem depună mărturie despre cum suntem trași în toate direcțiile în timpul zilei. De exemplu, în timpul Reflecției,  ai putea observa că nu ai făcut ceva cum trebuie sau cum și-ar fi plăcut. Din nou, asta nu are nicio legătură cu a-ți creat scuze; din contră, are legătură cu conștientizarea acelor factori care ar fi putut să contribuie la incapacitatea ta de a realiza lucrurile așa cum se fi dorit – factori cum ar fi că nu ai dormi suficient, ai sărit peste micul dejun sau ai pus prea multă presiune și stres asupra ta însuți.

Observarea interacțiunilor de genul acesta este începutul accesării înțelepciunii și cunoașterii tale interioare. Aceasta îți oferă ocazia perfectă de a propune intenția de a aborda ceva diferit data viitoare sau de a face o schimbare dacă este necesar. Devii conștient sau, cum a spus Buddha, te trezești.

______________________________
Barb Schmidt – Practica (fragment). Editura Adevăr Divin, Brașov – 2015

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.