A ierta părintii

A ierta părintii
Relația ta cu Dumnezeul Tată/Mamă depinde într-o mare măsură de dorința pe care o ai de a-ți vindeca relația cu părintii și de a-ți continua viața. Dacă îi acuzi mereu pe părintii tăi pentru dificultățile din viaţă, legătura ta cu Dumnezeu va rămâne dificilă și instabilă. Furia și sentimentul de trădare legate de părintii tăi nu se poate să nu fie duse mai departe, înspre experiența ta cu Dumnezeu.

Dacă tu crezi că ești o victimă, atunci crezi și că Dumnezeu este cel care comite abuzul. Cine altcineva, decât o persoană care face rău, nu și-ar salva copilul din primejdie?

Ai probleme cu principiul masculin, sau feminin – cu tatăl sau cu mama – sau cu amândoi? Problemele cu principiul masculin se manifestă printr-o incapacitate de a înțelege și de a împlini scopul creator în viaţă. Problemele cu principiul feminin se manifestă printr-o incapacitate de a avea relații intime pline de iubire. În general, când există o problemă de o singură parte a ecuației, apare o supra-compensare pe partea cealaltă. Echilibrul poate fi refăcut numai cinstindu-ți ambii părinți, cât și contribuția lor la trezirea ta, indiferent cât de dificilă a părut această contribuție.

Și, pentru ca acest lucru să nu rămână neclarificat, aș vrea să înțelegeți că nu există ființa umană care să nu fi fost abuzată de către un părinte. Orice comportament subconștient este abuziv. Orice comportament autoritar provine din locuri nevindecate, subconștiente, aflate în interiorul mintii și experienței persoanei respective.

Orice părinte de pe lume are un astfel de loc în subconștient. E doar o problemă de cantitate. Nici un părinte nu te poate respecta și aprecia pe deplin, decât dacă a învățat să se respecte și să se aprecieze pe el însuși pe deplin. Și nici unul dintre cei care se întrupează fizic nu a ajuns la un asemenea stadiu de iertare de sine.

V-am întrebat: „Cine va arunca primul piatra?”, atunci când sunteți pe punctul de a arăta cu degetul acuzator înspre unul dintre frații sau surorile voastre, care s-a purtat într-un mod abuziv cu voi sau cu cineva drag vouă. Întrebați-vă „Cine sunt eu să judec? Cum pot eu să știu care este locul dureros și neiubit din care provine acest gest? Cum pot să știu dacă nu prin profunzimea propriei mele dureri și a propriului meu sentiment de separare?”

Copii și părinți
Și, dacă vă veți stabili la acest mod de gândire, în loc de a vă afla într-o poziție falsă de superioritate morală, veți simți compasiune pentru cei în durere – atât pentru cel abuzat, cât și pentru cel care comite abuzul.

Orice abuz pe care l-ați trăit în viaţă trebuie, până la urmă, iertat. Ceea ce este iertat nu mai este considerat rău. Lăsați rușinea să plece. În primul rând vă iertați pe voi înșivă, apoi îl iertați pe cel ce vă face rău.

Nu încercați să procedați invers. Nu puteți extinde iertarea asupra altuia, până ce nu v-ați acordat-o vouă înșivă.
Atunci când ați rezolvat problema cu părintii voștri, veți înceta de a mai da lecții părintești în cadrul relațiilor voastre intime. Veți pune capăt ciclului de abuzuri subconștiente, reactive și veți trece pe alt plan, unde vă veți vindeca în mod conștient, alături de un partener care este capabil să facă același lucru.

Relația cu părintii v-a oferit un mediu de învățătura psiho-emoțional. Ați intrat într-o întrupare fizică alături de părintii și copiii voștri, deoarece ei v-au oferit clasa cea mai bună în care puteți învață să vă respectați și să vă apreciați în mod egal, atât pe voi înșivă cât și pe ceilalți. Toate situațiile în care a trebuit să vă târguiți pentru dragoste au însemnat lecții de integritate și asumare a responsabilității. Toate situațiile în care v-ați simțit controlați, abuzați sau abandonați – ca și toate situațiile în care v-ați apărat, atacând sau redând dragoste, au fost tot lecții din care să obțineți putere și sentiment al egalității.

Când cădeți la pace cu părintii voștri și îi acceptați ca pe niște egali, atunci vindecarea trecutului vostru este încheiată. Aceasta înseamnă că nu mai doriți ca ei să se schimbe, pentru a fi așa cum vreți voi – și nici nu mai simțiți vreo dorință de a vă schimba, pentru a fi așa cum vor ei. Vă aflați într-o stare de acceptare și afecțiune reciprocă. Nu mai acceptați nici o pretenție de autoritate din partea lor și nu mai emiteți nici o pretenție de autoritate asupra lor.

De pe plan de egalitate, îi binecuvântați. Le respectați realizările și aveți compasiune pentru problemele și greșelile lor.

Sufletul pereche, sau partenerul de viaţă, vine atunci când lecțiile cu părintii sunt rezolvate. în acel moment, bărbatul încetează de a-și mai găsi mama în soția lui și de a încerca să fie soțul acesteia, iar femeia încetează de a-și mai găsi tatăl în soțul ei și de a încerca să fie soția acestuia. Relațiile subconștiente și abuzive se încheie sau se transformă – și se aranjează cadrul propice pentru o intimitate conștienta și plină de devotament.

____________________
Paul Ferrini – Liniștea inimii (fragment)

 

Administrator

Leave a comment

Vă rugăm să introduceți un comentariu.
Te rog scrieți numele.
Vă rugam sa introduceți adresa dumneavoastră de email.
Te rog introdu o adresă de email validă.